Poezie
portret cu tata
1 min lectură·
Mediu
tata nu a știut să râdă
micile grimase
făcute cu ușurință îi arcuiau
sprâncenele într-un zâmbet
întârziat
cuvintele îl locuiau cu răbdare
uitînd
de lacrimile ce-i colorau
ochii cu amurg
deseori întârzia să ridice
privirea spre cer
norii îi poposeau pe obraji
atrăgând obsesia timpului
în pauzele dintre tăceri
ridica mâinile către pădure
să-și caute drumul în lumină
la capătul zilei ochii îi acopereau
fața cu toamna îndelung așteptată
cu buzunarele de la ranița
de soldat al vieții pline
013.250
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
ovidiu cristian dinica. “portret cu tata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-cristian-dinica/poezie/14112238/portret-cu-tataComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
cald și rece, în același timp
se simte iubirea
și răzbate durerea
mi-a plăcut...