bolnavul

masa gelatinoasă zăcea strânsă asemeni unui gând tulbure în teama că nu va răzbate mintea înfierbântată de griji soarele intra prin spărtura din gard să împrăștie muștele adunate pe grămada de mere din borhot ușurat de isprava sa leneșe eliberat omul sapă la rădăcina obsesiei de a nu se îmbolnăvi sănătatea stomacului presa asemeni unei armate de ocupație neuronii cu frica unei boli îndoielnice înțelesă doar de el îmbrăcă emoția morții cu rugăciuni fade repetate mecanic unui zeu de chirpici