oricealtceva

\"iată puterea celor care pot pleca
în urma lor se vede
carnea
iar în fireasca orânduială a pașilor
ca la fiecare carnagiu
se risipesc
încremeniri\"
off,off dane dane, uite ca nu-s rautacios, am venit aici sa-ti spun ca mi-a placut nespus de mult poemul tau.. dar nu vreau sa crezi ca prezenta mea are ca scop \"indulcirea\" ta, din contra, te rog, fii tu in continuare, si da-mi cu batu-n
cap :)
te salut

Catalin, pot spune fara sa ma poata contrazice careva ca aceasta este cea mai reusita poezie a ta.

\"suprim bolta în mine ca burtă de chit
busola de-o am nu e bună-n Bermude
prezic viitorul stupid și-nvechit
adorm peste venele-mi aspre și ude.\"

fortezi un pic ritmul, ar trebui sa o prelucrezi putin la calc, insa mie imi place. imi place mult.
te salut.

\"revin în pielea mea de pânză albă. în jurul lui M timpul a încremenit până la urmă. în locul lui alergăm toți ceilalți. M nu are ochi nu are trup nu are buze. el e doar gaura neagră din mine care mă soarbe când uit ce caut aici.\"

nu pot decat sa spun ca e ora aproape 4, noaptea, si daca as citi maine, tot nu ar conta, as spune acelasi lucru. ma atrag foarte mult aceste dialoguri \"in oglinda\", si ador cand cineva reda cu atata naturalete propriile trairi.
cu drag

\"nu mă luați în seamă eu trec mai departe
în față trei porți și în mînă o cheie
voi deschide la întîmplare și foarte
probabil voi găsi o idee\"

unul din cele mai sincere monologuri, exprimate bineinteles prin poezie. mi-a placut mult si ideea..
sa ne traiti domnule Nanu, mai astept poezii, exilate sau nu
in pagina autor, in timp ce apas \"any key\".
cu apreciere

\"Mergi mai departe;
Mâine ochii tăi vor fi cuiburi de corbi.\"

imi las gandurile aici, convins ca poate pana maine ochii mei vor deveni cuiburile de care ne vorbesti..

\"Dar păsările au cuiburi
Spre cer.
Copacul tău a crescut cu rădacinile în afară.\"

off, Claudia, Claudia, cum reusesti ?

Florina, cand spun \"pacat ca e locuita\", nu vreau sa se inteleaga o generalizare.. ar fi corect sa spun, pacat ca e locuita de (si aici exemplele), insa, nu sunt asa patriot cum sunt altii, respect pe cei care si-au sacrificat viata pentru tara, Dumneze sa-i ierte, insa, eu nu voi fi niciodata una din acele persoane, pentru simplul fapt ca romania nu face nimic pentru mine, ca om, sa o pot aprecia si iubi. imi este indiferent ca sunt roman, bulgar, american
sau somalez.. sunt om la urma urmei, si spune-mi, cum ma ajuta pe mine statul roman? oferindu-mi o bursa de 900 de mii? :))))))))))) sau poate un salariu de 3-4 milioane.. evident, nu e vina statului, e vina celor care locuiesc il el.. adica, a unora, scuza-mi te rog generalizarea.. :)

Cataline, de-ai sti cat mi-a placut poemul tau, si cred ca din cele 22 de afisari, 10 sunt ale mele.. si sa stii, eu nu las comentarii din politete sau fiindca ma roaga cineva, sau de dragul cuiva, eu las semn acolo unde simt ca este poezie, si evident unde imi place ceea ce vad, citesc... si aceasta poezie are un mesaj puternic.. tin doar sa precizez ca e cam dur poemul, esti dur atat cu tine cat si cu cei pe care ii pierzi..
sfat: cred ca ai putea renunta la majuscule, astfel poezia va curge, ca un monolog in fata oglinzii..
cu apreciere

Ela, nu sunt \"poet, pictor, filosof, medic, sau inginer\", insa
\"ora de fildes\" o recunosc, si ea ma recunoaste, suntem 2 straini care ne regasim intr-un punct, si atunci vorbim, eu scriu, ea ma asculta, insa regret cand trebuie sa plece, si face asta atunci cand vine ziua..
Niciodata, absolut niciodata nu am scris ziua.. nu pot. m-as
simti vinovat \"orei de fildes\".. uneori scriu noaptea, si abia a doua zi postez.. atunci, imi pastrez textul pentru a-l corecta.. si, stii, oriunde am fi, ora de fildes de uneste, ea este un punct, noi cercul din jurul ei ...

stii, se facuse candva o statistica, in care se preciza ca romanilor le-ar mai trebui inca 40 de ani (la nivelul actual economic, spiritual, social, etc.) pana sa ajunga la standardele statelor moderne dezvoltate.. asta bineinteles, in situatia in care nici statele cu pricina sa nu evolueze deloc..
deci, raman pe ideea mea, Romania e minunata, pacat ca e locuita .. :)
te salut.

\"la fereastra cealaltă
nu se mai vede fericirea
sunt nouă gratii de argint

sau poate e doar un dublu orb\"

intotdeauna la marginea lacrimilor, Ela, nu stiu cum reusesti.
altceva ce pot sa mai zic, a spus erika si pentru noi.. toti.. membrii agonia :))
cu drag,

\"să fim drepți în scrimă:
cu mintea în moarte clinică
cu neuronii-n vacanță
cu trecut amanetat
cu toate-conexiunile-cerebrale-anulate
\"cancel mă -\"

Off, simt si eu deseori cum vajaie in gol cutiuta mea cu urechi, atunci imi dau seama ca ori cineva a facut o gluma proasta, ori eu nu m-am prins.. stii cum e, cine rade la urma rade fortat, sau nu s-a prins. oricum, mi-a placut acest dialog al mintii in \"pielea goala\", uneori dupa ce dam detele, este vital sa dam si restore. astfel, Recycle bin devine un amalgam de vise si regrete, care se pot imprastia,
provocand erori.. cred ca atunci \"toate-conexiunile-cerebrale\" sunt inchise, system failure. :)
Mi-a placut poemul tau,
cu drag,

Hei, fetițo, minunat de roz,
strada se trece mai ușor pe
locul din față
am zis eu,
(sigur eram eu altfel altfel nu erai roz)

Claudia, eu m-am amuzat de poezioara ta, m-am pierdut printre culori, are asa, un aer inocent, iar tu fiind fetita
roz, mi-am permis sa fiu eu omu` verde.. ramane la alegerea
ta cine e cel negru (sper ca nu tot eu in dublu rol), eu acum te-am ajutat sa treci strada, si sunt verde, verde de tot. :) sa stii ca am gustat si ironia din titlu, subtil, insa la obiect :)
cu drag,

pai puneti-va mai varsta la bibliografie, sa stie omu` cum sa va ia, intradevar, uneori astfel de limbaj poate fi jignitor :) off off :)
te salut

\"Ploua cu sânge
Și din tot sângele s-a născut geamănul tău.
Stăteai în brațe cu propria ta moarte
Ca și cum ai fi legănat placenta mamei…
Voiai să dormi
Să închizi pleoapele și să vezi
Nimicul.\"


suntem nascuti din moarte, traim, dar mereu ne gandim de unde am plecat .. si inevitabil, ca un copil cautandu-si tineretea, revenim in moarte. eu cred ca geamanul vietii e moartea, si sangele din care s-a nascut ea apartine mortii..
oare viata si moartea nu sunt gemenii creatorului?
da, sigur, astfel noi devenim cordonul ombilical .. minunat,
doamne cat as putea vorbi despre acest poem, cate usi as putea deschide ...
intr-un final, toti vedem nimicul ...
cu drag,

\"cine_visează_mai_repede
cine_trăiește_și_fuge_mai_repede
cine_moare_mai_repede
câștigă! \"

intradevar, viata este o cursa inversa, nu cine calca primul linia de sosire, cel care e ultimul castiga ..

off offf, abia zambeam si eu, acum iar m-ai facut sa cad in melancolie .. dar merita, jur ca merita, trei tablouri pe care le-as agata cu mandrie pe perete, le-as prinde chiar de suflet, as bate cuie sa nu cada .. minunat de frumos \"zorile sunt doar niște lame portocalii care secționează tulpinile viselor
îmi ademenesc umbra în bătaia puștii \" ..
cu toata aprecierea si melancolia posibila :)

\" Licuricii se estompează
Rămân singur și mă recompun
Ca să pot veni înapoi.\"

\"Niciodată nu poți să citești o poezie a ta de două ori.
Cea pe care ai citit-o prima dată nu mai e aceeași, s-a spart
Aceasta se va sparge cu tine cel de acum
Și tu ai să te faci altul din nou. \"

Cataline, minunat graiesti, am adunat aici ce mi-a placut mai mult, pentru ca este dedicat (stim noi cui), :), am vrut
sa las un semn al prezentei si aprecierii mele.
te salut

ar trebui sa eviti clisee gen :\"sunt orb, dar vad marea\", si eu sunt surd dar aud.:)
ce m-a atras in schimb si m-a facut sa las un semn este sfarsitul, absolut minunat :
\"dar

iată-mă acum sunt aici
cu valizele în mâini
te aștept să murim \"

\"Hoinăream cu așteptarea
înnodată la capete,
presăram plaja
cu trupuri abia ieșite
din iarnă,
și-mi așezam la picioare
carpeta albastră
cu miros aspru
de ocean.\"

uite cum ma fortezi tu sa zambesc, dar te rog, nu lasa pe nimeni altcineva sa calce pe carpeta.. unii inca pot avea urme de mlastini pe picioare, si atunci totul este ruinat :)
cu drag,

fara repetitia \"considera\"
\"pentru tine e un lacas sfant\"
ma enerveaza tastele astea, ca-mi vine sa apas \"any key\" :)
noapte buna.

Ruinele templului lui Artemis, considerata cea mai frumoasa structura construita.. acum sunt ruine. vezi, acest ultim templu se regaseste oare in aceasta cladire? eu nu cred, nu are nici o legatura, insa nu iti pot ilustra un astfel de templu.. nimeni nu poate, numai tu poti Ela, si stiu ca zilnic modelezi la el, construiesti cate putin, dar stii, in final, raman ruine.. si o amintire vaga a ceea ce a fost..
in final ne vor prabusi constructiile, important e templul pe care l-am construit simtind, in el ne putem adaposti oricand, el nu cade, nu se distruge.. el e vesnic.. si ruinele lui nu sunt banalitati, cel putin din punctul tau de vedere .. unii vor considera considera banalitati, pentru tine e un loc lacas sfant, construit din amintiri si sentimente, din caramizi vii .. fii mandra pentru el, si vei avea o eternitate adapost.
m-am lasat purtat de val, sper ca in elucubratiile mele s-au gasit si cateva farame de ratiune si adevar.. cel putin, eu asa am vazut.