oricealtceva

mihaela am venit sa imi revendic steaua pe stradivarius !
ai uitat ?

:(

despre text, nu prea am inteles subtilitatea daca este vreuna sau poate ca sunt somnoros ..

:)

sweet mother of all that\'s good and pure :)

saracul copil, aici e un caz de disimulare moleculara
foarte trist
foarte foarte

:(

\"în mâinile mele când le duc fără să vreau
spre mine cu multă dragoste \"
chestia asta suna cam a narcisism, si nu vreau sa intreb unde le duci, am aflat deja ca le duci cu dragoste.

si fara sa fiu rautacios acum, chiar este o poezie buna..
de remarcat, iulian, urmatoarea formulare :
\"eu vreau mama să spun asta

florile sunt frumoase\"

dar dreptate ai, suna a hose mult

cred ca ai dreptate cu ironia nu prea exista pe aici cand am citit ce face ion a\' lu\' puiud din tractor am facut repede paralela la becali si modul cum isi repara maybachul.. adica in loc de o evolutie, de la caruta la tractor, are loc un fenomen retrogresiv fiindca ion\' a\' lu\' puiu pune coarne pe
tractor si nu volan la caruta.

ioan, ie o situatie nemarginit de complexa dar sa nu uitam ca
ion` a` lu` puiu cade in genunchi si rade, se simte bine pe gramada de fiare, pune coarne in locul volanului, etc. deci este o situatie comica sau eventual o disimulare a realitatii sub/in aceasta masca. Iar ion a` lu` puiu este un om amuzant, un personaj care indiferent de situatie se simte stapan, chiar si
atunci cand sta pe gramada de fiare.. deci pentru ce sa il compatimesc acolo unde el nu o face, din contra, este un personaj bine conturat si puternic in esenta lui, care nu are nevoie de identificare intr`o lume unde se simte stapan, unde nu exista diferentiere sau statut, sa nu mai vorbim de consum de status.
repet, mi se pare foarte tare textul fiindca totusi atinge si umorul care este dozat dar si tristetea unei lumi iluzorii, care la nivel ad litteram nu e chiar asa de rea..
pentru individul ion a\' lu\' puiu

fara sa fiu acuzat de pupincurism pot sa spun ca tecstul acesta ie tare de tot, precum si poetryka poate sa recunoasca asta dar orgoliul sau poeticesc :D ie impotriva acestui fapt.
deci, ion a` lu` puiu este un arhetip rural in sensul ca in mod normal orice ion a` lu` puiu se imbata, apoi ia tractorul de coarne, biciuind acceleratia.
De aici si ironia indreptata spre magnetismul unei situatii gen otv ca interpret fiind gigi becali si ranga sa versus maybach !
adica, este un umor rafinat dozat bine presurizat si eliminat in cantitai suficiente, atat de a nu sufoca cititorul..

\"cade în nas la botul tractorului
râde
na că m-am îmbătat\"
deci pe cuvantul meu ca asta e cea mai tare constructie din poezie, o debordanta si o transpunere a realitatii de o calitate infinit superioara poeziilor din ultimul timp de pe site .. adica poezii de aceeasi natura..
ce sa mai, iti sade bine postul de narator in acerasta poezie fiindca e scrisa cu zambetul pe buze, duios si ce tare e finalul..

iar daca lui bobadil i-a descretit fruntea, la mine de ce n-ar avea acelasi efect... invers ?

no, sa ne auzim cu bine si sanatosi draga lory,
bay - bay

e clar ca e o refulare nerefulata !

nerefularea si exteriorizarea !

niciun fenomen literar literar literar literar :)
si multe altele...

raul, ai dreptate si imi cer scuze, ioana nu este o fire superficiala, ma refeream ca poezia denota simplitate, o simplitate nu la modul peiorativ, in sensul ca orice
lucru din cotidian, orice amanunt insignifiant folosit de ioana devine poetry, nu incarca si nu abstractizeaza inutil acolo unde emotia isi justifica teritoriul.
de asemeni, eram f obosit si am evitat o compromitere literara, ma rog, o aprofundare dar fiindca m-ai apostrofat incerc totusi sa o fac, sa nu ma consideri superficial pana la capat

o analiza cat de cat literara ar fi sunat cam asa :
avand in vedere stalpul de rezistenta al poeziei, reprezentat prin \"M nu mă iartă\", putem spune ca poezia este o refulare a unui sentiment probabil nerefulat, probabil neabordat relational o praxiologie a interiorizarii exteriorizata in acest monolog.
apoi moartea ca si evitare a unei confesiuni probabil ineficiente in fata unor evenimente ce marcheaza eul de asa natura incat ultima solutie, ultima destinatie ramane refularea si interiorizarea, o interiorizare simplificata de inocenta discursului, afirmatie ce poate fi contrazisa dar aduc argument \"trebuie să-i spun ceva despre mine.
în fiecare zi e toamnă, îi spun.\"

Aceasta inductie a cuvintelor, ca o bariera lingvistica nu face altceva decat sa altereze canalul de transmitere, evitand punctele de sustinere intr-o relatie, imitand teoria
\"low balling\" prin initiere si feed-back, o relatie ce se autosustine prin punctele slabe, cele puternice fiind la baza o baza atat de solida incat niciun fenomen literar omenesc artificial sau literar nu o poate distruge.

iar acea neatingere a toamnei, mie imi da senzatie de irealizare, ce da drumul unei tristeti care m-a cuprins la prima citire a poeziei si cred ca firul poeziei a fost pastrat
si condus cu atentie spre final, final ce vine ca o vina pe
umerii unui cititor patimas ...

deja suntem obisnuiti [cel putin eu] cu ioana ca fiind o fire simplista, ce mizeaza mai mult pe emotie decat pe incalceli poetice si fluxuri lirice. poezia asta este o metafora cap coada, ce se intinde cel putin in mine ca o injectie, adica o simt in toti porii .. si cred ca atunci poti numi reusita o poezie, cand iti transmite ceva, cand reuseste ceva..
si aici poezia imi transmite, fara indoiala

o foarte tare ironie in text din care-ti iese o alba-neagra lingvistica, umor fin, presimt ca are si o tinta anume textul [generatia mc\'donalds ? :)]
ce e trist e ca am vazut oameni care cultivau pe bloc sau in sifonier .. ceea ce e ingrozitor de stupid .. eu am avut o planta de marijuana cand eram in liceu si ii puneam lapte la radacini si o tineam ferita de umezeala si spatiu inchis :D dar s-a uscat :(

ps: daca ma mai faci o singura data genial o sa suporti consecintele.

traian ? :|

:)

mergand pe firul cuantificarii eu-lui , in poezia ta, Radu, treci prin toate elementele de agregare ... \"tu\" ca si fenomen disociativ devine \"eu\", o interiorizare a exteriorului imediat si o absorbtie a acestuia, fenomen imbracat in forma \"tueu\", unde forma directa a lui \"a fi\" in acest caz in mod normal devine \"noi\", dar raportata la poezie prin prisma cititorului ea devine \"voi\", iar printr-o dispersare totala devine un \"ei\" indiferent, cu o forma concava foarte usor de ignorat.. adica ceea ce vreau sa explic, in modul meu bombanit si ambiguu, este ca \"tueu\" trece prin toate procesele de ermetizare lingvistica pana devine un sincron absolut, o ermetizare concomitenta nefiindului, necunoasterii, pe baza unui \"p implica q\" un \"tu implica eu\" conoscibil in poezie in toate formele eu-lui ,
o inductie a sinelui in reciproca sa si de ce nu, o inductie pneumatica in sensul ca \"tueu\" poate deveni \"eutu\" respectand ordinea speculativa .

fiindca un tueu al necunoasterii, poate fi interpretat ca si un \"ei sunt\",
analizand urma.

pe mine textul tau m-a epuizat complet, adica
\"ca o decapitare
după mirosul înțepător se încheagă imaginea
înmoaie puțin degetul în pânza
cortexului și pune pe limbă
se spune că are gust de coriandru
imediat după ce ai crăpat fontanela\"

te cred ca incerci sa adopti un discurs academic in textele tale dar greu mai delimitezi simplitatea necesara prin acest poem, adica ma mai refer la
\"se scurg stările de conștiină
dispar după nodulii albi intră
în gâtul setos al rațiunilor ca într-un expozeu\"
zic si eu, putina detasare de carti si mai multa apropiere de ceea ce inseamna viata si realitate nu ar strica

in disonanta cu imaginea, scuze.

prima strofa este cu adevarat deosebita, apreciez cursivitatea
si destainuirea, ca un monolog cu pasii striviti de pumni, in
pumni.
o poezie sensibila, cu adevarat.
nu stiu totusi daca imaginea este potrivita, fiindca vorbesti despre vioara, munti de sare, care sunt in disonanta cu textul.
nu stiu, zic si eu

de exemplu mie primul cadru mi se pare f. tare, cum il consumi
tu pe saracul consumat de patima ta arghhh, apoi vin alte imagini cum ar fi
\"și lovesc în mine așa cum
o limbă de clopot lovește tăcerea\"
care este punct de referinta in poezie,
cum se uita saracul Sibiu balbait si tremurand la tine sunt desigur ca ai fost acolo prima oara [?] deci nu neaparat el e virgin cat tu te-ai simtit astfel in el [oau ce contempativ] ,
mie imi pare o poezie totusi trista, fiindca ea prezinta fapte intamplate, prin prisma prezentului dar cu o nuanta ironica si cam trista asa, nu stiu cum, parca si fi scris cu
podul palmei in barbie privind pe geam.
iar ca o promisiune desertul este legat de sete, asa cum trecutul mereu va fi legat de viitor ..

asa-i ?

enache ionut, student filosofie, Iasi

felicitari pentru reusita, loredana, sper ca poeziile din interior sa acopere esecul \"invelitorii\", fiindca totusi, nu vede nimeni vaca aia de pe coperta? [ca sa fiu rau si al dracu\'].. e totusi un volum de poezie, dumnezeule ...

de altfel, cristian,
\"pe mancatori si pe sclavi ca pe tigari ii sting/pentru ca simt,reprezint,nu ma schimb , nu mint\"
nu zic patetic, cat zic manelism