Poezii

Iar se așterne covorul de stele Cu mici sclipiri de diamant Și luna se arată printre ele Vestindu-ne că s-a înnoptat. Mă uit la ea, la fața ei rotundă La chipul ei cel sclipitor Și o asemăn

OROprea Raluca

0

0

Când umbre cad în noaptea neagră Fantasme străvezii purtând. Surâsul meu încet se-neaca. În lacrimi ce le văd curgând. Suav fior purtat de vânt, Sute de vise trec in grabă. Privesc la cer ,le

OROprea Raluca

0

0

Și iarăși pași ce trec in gol Și ne duc mai departe În mintea mea, în urma lor, Rămân doar visuri deșarte. Vise în vid, ce licăresc, Și caută-o speranță, Cuvinte, fraze ce lipsesc, Și

OROprea Raluca

0

0

Și dacă pleci sau dacă vii Sau dacă treci agale În preajma ta mereu voi fi Urmând cărării tale. Și dacă plângi sau dacă râzi Sau de îți e tot una, Surâsul tău în veci va fi Cu mine

OROprea Raluca

0

0

Doar tu iubire îmi aduci Pe lângă suferinți și lacrimi Un sentiment plăcut Ce-l voi purta în veacuri. Doar tu iubire ceri în schimb Un suflet pur, curat Și-așa vei ști necontenit Că eu nu

OROprea Raluca

0

0

Stăpână în abisul negru Tu strălucești spre depărtări, Tu însăți luminezi infernul Ce-acoperă în noapte zări. Făclie ce de mii de veacuri Călăuzești sufletul trist Te regăsesc în zeci de

OROprea Raluca

0

0

Pustiu atât de negru E-ntins, nemărginit, Doar soarele și luna Și aștrii îl aprind. E-un drum spre nemurire, Dar fără de sfârșit, Căci orișicât ar ține, Eu capăt n-am găsit. E-atâta de

OROprea Raluca

0

0

Mi-e iarăși frig când mă gândesc la tine, Căci te-ai îndepărtat atât de mult de mine Și nu mă mai ajunge deloc căldura ta, Căci tu m-ai exilat în minte undeva. Însă aud sau mi se pare, Încet

OROprea Raluca

0

0

Am lacrimi în ochi și sufletul mi-e greu Și suferința iar spre mine aleargă Pășesc pe drumul ce tot eu L-am construit când inima mi-e moartă. Pășesc așa spre depărtări Zăresc în jur

OROprea Raluca

0

0

De ce când noaptea neagră se lasă peste mine Eu iar privesc la stele și mă gândesc la tine. De ce eu văd în lună doar chipul tău cel sfânt, Iar stelele-ți sunt ochii, după care plâng. De ce

OROprea Raluca

0

0

De aș putea întoarce timpul înapoi Să fim din nou iar amândoi Ar plânge cerul doar cu stele, Iar roua florilor s-ar transforma în perle. De aș putea să iau în noapte doar cu o privire, Luna

OROprea Raluca

0

0

Prin fum și ceață Doar mici sclipiri se mai zăresc, Chiar și prin gânduri Fantasme albe poposesc, Lumini ce se transformă-n umbre Atât de-ntunecate și de sumbre, Contur de corpuri ce își pierd

OROprea Raluca

0

0

Picură-ncet în oglindă Conturul în unde purtând, Miraju-n suspine deriva, Și noaptea cea neagră căzând. Picură-ncet în oglindă Razele lunii oprind, Aura ei se preschimba, Totul in jur

OROprea Raluca

0

0