Poezie

Pe lungi cărări

1 min lectură·8 februarie 2006

Mediu

Am lacrimi în ochi și sufletul mi-e greu

Și suferința iar spre mine aleargă

Pășesc pe drumul ce tot eu

L-am construit când inima mi-e moartă.

Pășesc așa spre depărtări

Zăresc în jur necunoscutul,

Aș vrea să mă destăinui, nu am cui,

Dar suferința-i înăuntru.

Și te zăresc, și îmi alini privirea

Cu licăriri mici de cristal

Cu razele ce se strecoară

Printre frunze și crengi de chihlimbar.

Și mă alini cu-n foșnet sumbru

Cu pași ce au trecut demult

Tu îmi inspiri eternitatea

Și suferința ce secole-o ascund.

Mă regăsesc chiar printre trunchiuri

De carpen și stejar, plimbându-mă încet

Lăsând în urmă numai gânduri

Ce eu n-am să le mai culeg.

Și mă opresc ușor la râul

Ce curge-ncet și liniștit

Îmi spală lacrimile care

Vor curge, cred, la infinit.

Mă las ușor dusă de valuri

Și mă așez la umbra ta

Sub ramuri ce se scaldă-n ape

Și duc departe vocea mea.

Un cântec lung se-aude în depărtarea

Cea infinită a cerului

Ea va purta mereu cântarea

Acelei păsări și a sufletului.

Eu aș rămâne pe vecie

Printre ale tale lungi cărări

Să nu mai sufăr din iubire

Și să privesc spre depărtări.

001.130

Oprea Raluca. “Pe lungi cărări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oprea-raluca-0017105/poezie/164820/pe-lungi-carari

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.