oooooooooo

Baudelaire: 1821-1867
NOI: 2004
2004-1867=137
e nevoie sa incepem sa facem poezie baudelaire-iana?

Bine ai venit in site! Sper sa nu te agaseze comentariul meu.
hm...nu contest ideea de licenta poetica, dar neurologic vorbid, partea dreapta a creierului controleaza partea stanga a corpului... mai controleaza nitel, asta doar in cazul in care nu ai scris expres. Daca accepti un sfat pentru primul vers, ar trebui sa gasesti o rezolvare pentru subtilitatea intre \"a scrie\" si \"dreapta\", este mult prea brutala paranteza. In ceea ce priveste celebra maxima a domnul secspir cu a fi sau a nu fi... ma ingrozeste, caci o percep ca pe o alta parodie a unei replici de un dramatism superb, care nu merita a fi purtata in tot felul de variatiuni mizere. Atentie la expresia \"comedia dell\'arte\", caci in italiana \"comedia\" se scrie cu dublu \"m\" = commedia. Iar versul \"Forgive me for misunderstanding\" contine un cuvant de o rezonanta mult diferita de restul topicii poeziei. Acestea au fost observatiile mele. Imi place oricum tema memoriei, chiar daca sunt asa de satul de pretestul veronezilor astia doi, atat de mult cautati in piesele de teatru din high school-uri. O alta varianta pentru ce? pentru tema memoriei, sau pentru o alta piesa de liceu?
Sunt sigur ca toti de-aici asteapta si texte in romana de la tine, mult mai accesibile pentru popor. Dar si acestea sunt bine venite, cred. La recitire, Martin

buna mariana..... am citit poezia ta, imi aminteste de experientele mele scenografice...cred ca mi se pare interesant sa faci poezie despre teatru, sau teatru despre poezie..... hm, nu sunt prea sigur.... cred ca poezie despre teatru. Astept noi texte, imi face placere sa te citesc, dar nu pot comenta nimic despre textul tau, sunt prea legat de lumea asta a teatrului nenorocit, si ori se lasa cu gust amar ori cu prea multa zaharina cancerigena.

ma darama psihic toata poezia, pentru ca din pacate am vazut filmul, si citatul este pe departe a fi exact, incearca eventual sa parafrazezi, nu sa citezi (ma refer la primele doua versuri care sunt total inexacte, in special al doilea, care daca nu ma insel nici nu exista in vreuna din replicile filmului). Inca un lucru: corecteaza \"costa\" cu \"coasta\". Da, trebuie sa recunosc ca filmul este unul dintre cele mai siropoase filme religioase pe care l-am vazut. Ideea este frumoasa, dar abunda de sirop, exista scene foarte reusite.....dar..... Asa si poezia ta. Cred ca te folosesti de expresii stereotipe in ceea ce priveste constructia unor scene biblice. Ele or fi impresionante prin conotatiile care le poarta, dar hai sa nu le banalizam in expresii ca: \"și preoții mă miruiesc spre proorocire/
iudeii mi-au pus coroană să-mi sfâșie fruntea\"...\"DA... Doamne... biserica Ta nu e clădire din piatră
sau lemn împodobită\".....\"biserica Ta e în mine și în sufletul/ meu slab și ori de câte ori voi despica o piatră sau o bucată de lemn găsită la-ntâmplare \". Daca voi vrea sa citesc asa ceva cred ca voi gasi o multime de texte asemanatoare in cartile de cateheza catolice.
Succes in continuare la scris....Martin

am inteles ca pe copertile compact discurilor piratate sunt o multime de greseli din lipsa culturii domnilor corsari muzicali, dar sa nu le urmam exemplu, domnule Gagu. Daca vrei sa-mi argumentezi cu \"am facut-o intentionat\"... te sfatuiesc sa realizezi aceasta modalitate de ironizare a numelor celebre in mod mult mai evident, nu sa omiti o litera pe ici pe colo... Cu respect pentru piratii de cd-uri, Martin

beethoven, nu bethoven
rachmaninov, nu rahmaninov

corecteaza \"ceaikovski\" cu \"tchaikovsky\" daca intr-adevar iti place muzica lui...parca asa il chema, nu?

poate ca totusi nu era chiar o critica la persoana, poate ca totusi nu suntem capabil sa ne detasam de text si privim cu luciditate comentariile negative ca pe un lucru constructiv. Astfel cred ca s-ar evita continuarile inutile cu aroma de productie ieftina de film televiziv. Ideea poeziei tale nu este absolut de aruncat. Insa modul in care o faci nu este convingator. Hai sa spunem ca este un text foarte imatur in care nu reusesti sa controlezi cuvintele, si te lasi purtata de imagini stereotipe in constructii pur adolescentine. Dar acest lucru nu inseamna ca din moment ce un text publicat si distrus de critica, trebuie sa renunti la scris poezii. Ar fi pacat de toti \"criticiosii\" plictisiti in cautare de prada usoara. Cred ca ar trebui sa continui, poate incercand sa gasesti obiectiv un sens pozitiv in comentariile domnului daniel stuparu. A folosi ironia asupra unui text nu se identifica cu atac la persoana, oricat ar fi de inalt nivelul de sarcasm. Urmarile unei proate interpretari de comentarii poate duce la o mahala rafinata, cum s-a intamplat aici si in multe alte cazuri pe site.
Un sfat?... Nu incerca sa-ti pui ochelarii de cal pe care ti sugereaza Lavinia Jipa, este intoleranta ideea unui mars, sau unei alergari prin literatur cu ochii acoperiti, fara sa privesti ce se intampla in jurul tau.
Cred ca te poti intoarce la poezie si sa lucrezi mult mult mai mult la ea. Este intr-un stadiu inferior, dar nu niciodata nu e prea tarziu.

Domnule Titarenco, de ce puneti intrebari interzise la care doar orbii domnului Sabato stiu raspunsul, si il tin bine ascuns de noi, cautatorii. Mi-am dorit de la inceputul textul sa ramaneti fara apa calda, sa nu va mai chinuie semnele de intrebare sentimentale. Dar cum toti aici ne molipsim de aceasta acuta dulceata interogativa (onesta in schimb, deci apreciabila), imi voi permite sa adaug cateva ganduri asupra eseului ce va apartine. De ce incercam sa gasim o definitie la tot ce ne inconjoara, de ce nu putem accepta simbioza cu arta, si atat? Ah, dar unde punem stiinta atunci, spiritul nostru \"cercetas\" in rezolvarea tuturor specimenelor conceptuale. Irelevanta definitia artei ca divertisment, mai de graba am putea- apropia de o forma de \"intretinere\" a psihicului uman, intrucat descoperirile primelor forme de exprimare \"artistica\" sunt foarte indepartate. Ar trebui acum sa incep sa fac un sir discursiv de tendinte in arta, pornind de la valoarea de ritual mistic pana happeningul actual si experimentele de web art, asa zisa arta interactiva. Imi veti spune ca interactivitatea artei nu este un concept nou, ca ea se propune de la inceput sa intre in contact cu mintea celui care o accepta. Si cred ca asa si este. Dar cum prea bine scrieti ca arta are o mare legatura cu \"pruncia\", dar cred ca pentru unicul motiv pentru ca reprezinta o forma preferabila de cautare a propriei identitati, si cum copilaria, spun psihoanalistii, ca ar da niste raspunsuri interesante la aceasta problema........ ma intreb eu, de ce sa nu aiba legatura arta cu \"a fi copil\". Pana la urma este chiar atat de rea inocenta? Ma dezamagiti insa la partea colectionarilor de arta...... care nu din obsesie si religiozitate dau in hobby, ci mai degraba invers: din hobby se ajunge la obsesie, sau poate ma insel asupra gradului de intensitate a placerii pentru posesia de \"ceva\", in termeni pana la urma inutili, dupa cum sarmanul Borges tot spunea ca ne complicam. Si nu vad sensul analizarii existentei criticilor, a artistilor, a artei. E ca si cum am incepe sa ne intrebam cat de rare animale pot fi considerati avocatii, managerii, spalatorii de wc-uri etc. Spun lucrul acesta pentru ca arta in decursul istoriei ne-a dovedit ca ii place prostitutia, si ca nu e de vita nobila deloc, ca prefera sa faca slalom de la marsavie vizuala lipsita de mesaj, pana la cea mai inalta forma de exprimare. Se simte bine in ambele cazuri, pentru ca noi am invatat-o asa, pentru ca suntem facuti pentru schimbare (ce tendentios suna), si astfel trebuie sa incercam totul pentru a ne satisface poftele senzitive din noi. Dar cred ca in orice, mai ales in arta (industrializata in prezent), exista o ierarhie... de ce nu pana la urma, nu suntem oare creati pentru sistem, in sistem si nu iesim dintr-un sistem. Mai greu cu plecatul din sistem.......... Dar hai sa ne gandim ca arta poate fi anarhia personala pe care incercam sa o controlam prin forme controlate \"artistice\". De ce scriem domnule Titarenco?...... Cu mult respect pentru curajul intrebarii pretioase, pentru solidaritatea cu adeptii protectiei animalelor si a artistilor. Si astfel, ce sa facem? sa ucidem criticii? Fara ei am murii de foame, si ei fara de noi. Suntem astfel inutili? O ramura a societatii care mai bine nu exista pentru ca mananca bani statului fara nici un fel de productie utila? Artistii sunt ei consumatorii de energie sociala si chiar nu produc nimic benefic?... Sunt intrebari pe care nu le punem... pentru acelasi motiv pentru care in loc sa mergem zilnic la psiholog, scriem, pictam, facem filme si teatru, scobim in pietre si turnam metale pentru a umple halele goale ale unor institutii tacute, numite in ciuda, muzee.
Imi permit sa citez 90% din membrii acestui site, terminand prealunga paranteza cu: \"la recitire\". Martin

(pentru domnul Potcoava)
EXPRESIONISMUL NU ESTE ARTA???.....cumpateaza-ti afirmatiile, ti-ai pune in cap o sumedenie de istorici de arta, care ti-ar veni cu teorii care te-ar baga in pamant. Sa inteleg ca renegi toata pictura expresionista? Adica:
Beckman, Van Gogh (dupa postimpresionismul sau celebru), Heckel, Jawlensky, Kirchner, Kokoschka (intre secesionism), Marc, Munch, Nolde, Pechstein, Rouault, Schiele(printre secesionism), Schmidt-Rottluff, Soutine...........POLLOCK(pana sa ajunga la abstractism)........si multi altii pe care nu ma face sa-i insir in criza citirii afirmatiei tale, nu sunt artisti????? Oare cine suntem noi sa facem astfel de declaratii despre arta? Cum ne permitem sa
renegam public ceva care este total coerent si real. Daca nu-ti place, este cu totul alta \"chestiune\" (treaba ta).
Renegam cu asa usurinta cinema-ul expresionist german al anilor 20....... Fritz Lang cu al sau Metropolis, care a deschis portile conceptelor avangardiste in ultima arta? Renegam o intreaga literatura germana, Brecht iti spune ceva? ..... nu vreau sa pomenesc de Tadeusz Kantor, fara de care Europa de Est ar ramane aproape fara teatru ca manifest........... of, am obosit. Nu incerc sa te conving de nimic. Simti ce vrei. Dar mai gandeste-te inainte sa spui ceva.
Draga Maria, imi cer scuze, pentru marea paranteza, a fost lipsa de respect sa ignor un comentariu direct la poezia ta. Imi place enorm analogia la cultura egipteana mult prea mediatizata si parodiata de lumea contemporana. Imi place ca poezia ta e foarte scurta, ca un graffitti facut in graba de frica polistilor. Isi indeplineste sensul pe deplin. Imi plac tramvaiele care ar putea fi suport pentru graffitti, imi plac acneele din maci, si degetele contorsionate si e frumoasa toata virtualizarea peisajului.
Sper sa ne mai intalnim in critici. Cativa pasi inainte sau inapoi, pe aceleasi carari... Cu respect Martin

pe mine departarea ma apropie deseori, cred ca din acest motiv sunt aici, scriindu-ti, dar cred ca sunt toanele distantei, si chemarea pamantului, infectei tarane. De fapt nu imi dau seama prea bine, dar nici nu vreau. Te inteleg foarte bine, si iti urez noroc in continuare acolo unde esti. Poate suntem vecini de casa.... mai stii. Te voi citi, fii sigur de aceasta. Dreptate sa nu avem tot timpul insa imi urez si iti urez, ca ne-am plictisi prea tare, oricat de departe ai fi sau oi fi.

draga domnule cladiu, in zadar imi ceri un articol, nivelul la care ma aflu si prefer sa raman, nu-mi permite introducerea de articole....... astfel ca vei mai avea de asteptat in caz ca vrei sa polemizam pe o tema, ceea ce m-ar scoate din obisnuitul plictis de texte. Nu ca nu ar fi si texte exceptionale....Imi cer scuze fata de Adriana Popp, caci am cam ignorat-o. Nu se va mai repeta.

uf, ce ton usturator....
De unde si pana unde ai inteles ca eu pretind a fi criticul perfect, si de unde ai inteles ca am impresia ca pot manui destinele pierdute ale poeziei contemporane romanesti?
ma uimesti, domnule Dinescu... foloseste-ti fantezia in a scrie poezii, nu in a-mi raspunde fantasmagoric. Eu nu dictez nimanui nimic, nu am acest drept, si nici nu mi-l doresc... dar nu pot afirma ca ma aflu in stadiul comunist de a astepta sa ma ridice altii, si nici sa calc pe ei nu vreau....... of, saraca piramida, faramitata de atatea incercari...
Vezi domnule dinescu, momentul pe care il traim noi, nu ne permite nici un fel de ridicare. Suntem prea multi. Da, putem simti, scrie, raspunde ironic, sau putem face critice colorate si usturatoare, intr-o reciprocitate dictata de cultura crestina, dar nu ne putem ridica. Si nu sunt absolut deloc pesimist. Daca tu imi vei spune concret, tradus in viata ta cotidiana de textier, ce reprezinta pentru tine piramida, daca intr-adevar ea exista, te voi lasa in pace, te voi citi cuminte, ca toti ceilalti si voi trece cu pasivitate, tolerant pe langa codul cuvintelor tale fara sa imi expun nici un fel de parere. Nu te-am acuzat de lipsa de identitate, din contra, te sfatuiam sa nu accepti laude cand esti asemanat cu alte identitati. Sunt sigur ca detii o interesanta consimilitudine, pe care eu inca nu am descoperit-o, din pacate pentru mine, bineinteles. Dar daca imi ceri sa-ti caut \"eu\"-ul in textul tau, as putea deveni un trist doctor frankenstein, iar tu un sarman hibrid. Si sunt sigur ca nu este asa.
Nu cred ca ar trebui sa fim atat de reticenti unul cu anul, si mai curand constructivi. Textul meu a fost o invitatie zdruncinanta, nu o dictare. Traind intr-o minte libera, sunt sigur ca vei avea de ales. Iti multumesc ca treci pe la noile mele texte, asa cum si eu cu mare placere, ma voi plimba prin curbele gandirii tale.
Cu bine, meb

sa nu ne mesterim acum, domnule Tosa, nici nu ne cunoastem, daca voi dori sa devin mester ma voi intoarce la focul de tabara si voi asculta mai bine sfaturile alfabetice ale tovarasei invatatoare. Daca nu ma indoiesc in schimb (nu am putut profana profunzimea exprimarii ultimei fraze adresata subsemnatului, insasi conceptul tau suna a regula de poezie. Eu vorbeam de pura auto-constrangere literara, o dogma pe care fiecare dintre noi, cei care pretindem ca \"scriem\", ar trebui sa o aiba clar in minte. Un crez, domnule Tosa, eu vorbesc de un crez... Un \"romantism\" si utopic daca doresti, dar pe care trebuie sa-l avem, pentru a continua experimentarea. Rezultatul contrar? STAGNARE. Cantecele la focul de tabara cercetasilor Carpatilor, dupa cautarea zilnica de poeti deja in putrefactie. Sa nu devenim arheologi literari, dar sa ne pieptanam genele stufoase in carare pe mijloc, pentru a vedea.
Ar trebui sa vii cu o argumentare valida. Regulile sunt facute pentru a fi infrante (ce stereotip), de alte reguli bineinteles... Reguli si ne-reguli. Ce plictis.

dragul meu daniel dinescu, imi face deosebita onoare sa-ti pot citi textele. Noua dogma este pe departe o ironie la adresa poeziei tale, sau in general a poeziei moderne (unde-o fi modernul?!). Am construit-o astfel pentru a evita formularea-mi ironica, cu care imi combat pornirile romantice (pe care tu de altfel le numesti pitoresti) :] Iti inmanez un zambet in colturi pentru ca sunt perfect constient de propriile lipsuri. Noua dogma este un manifest: in alte cuvinte - hai sa incercam si asa, de ne plictisim prea tare de ceea ce citim. Pe mine nu doar ma plictiseste ceea ce citesc, dar observ o lipsa adanca de un crez literar. Scriem fara a sti care este scopul de a scrie, si ne invaluim in sentimentalisme ideologice. Si \"asa\"-ul acesta este total auto-autoritar si masochist, eu fiind dependent de gerunzii, cum prea bine ai notat in penultimul meu text. Te invit sa incerci un pic din constrangerea literara pe care ti-am oferit-o. Repet, textul meu nu este ironic. Insa accept ironia ta prea subtila, si regandita la sugestia cuiva, a, ba nu a cuiva,ci mai precis a domnului Eugen Suman. Sa-l lasam pe domnul Stanescu sa se odihneasca, iar noi sa ne vedem de lucruri actuale, si sa nu ne infruptam din bucuria nefondata a unei asemanari vagi. Nu ar trebui sa te simti bine cand cineva te aseamana nici cu artistul perfect. Unde ar mai fi cautarea propriei identitati?!

1. Poezia nu descrie stari de spirit sau stari fizice, concepte abstracte, personaje fantastice, viziuni,abateri in spatiu si timp sau profetii. Poezia proclama viata cotidiana - aici, acum.
2. Poezia contine verbe la indicativ prezent si conditional. Nu sunt permise alte moduri si timpuri. Sunt excluse trimiterile la trecut si viitor.
3. Poezia nu este personala, nu are autor indicat sub titlu si nici la sfarsitul textului. Este un act spontan, in scop comunitar, care va fi apreciat sau nu, pentru calitatile sale literare. Se critica textul, nu autorul. Textele care au intentia de a descrie trairi proprii, cu verbe la persoana intai singular (folosite pentru a accentua sentimentul autorului), isi pierd dreptul de a fi poezii.
4. Poezia este un text spontan, compact, care nu suporta modificari succesive si care nu a avut corecturi stilistice in timpul scrierii. Nu sunt acceptate reveniri asupra textului, chiar daca se observa greseli gramaticale. Ea exista doar pentru a fi citita si eventual criticata. Poeziile care nu sunt date spre lecturare isi pierd semnificatia initiala, devenind nepoezii.
5. Poezia nu are rima, masura si nu este impartita in strofe. Trebuie sa formeze un corp compact, despartit prin versuri.
6. Poezia nu contine imagini peisagistice, trebuie sa descrie o viata epurata, simplificata pana la scenografia minima pentru a exista intr-un spatiu concret, real.
7. Poezia nu contine majuscule, semnele de punctuatie se pot evita, insa trebuie sa aiba o constructie inteligibila.
8. Poezia nu trebuie sa contina nici un fel de sentimentalism. Poezia reneaga orice idee politica, orice pretiozitate lingvistica, dar se accepta inventarea de cuvinte.
9. Titlul nu trebuie sa fie o sinteza a poeziei. El va fi construit dintr-un minim de 5 cuvinte si un numar maxim de 30.
10. Orice abatere de la aceste reguli trebuie justificata. Nu sunt acceptate mai mult de 2 abateri.

1. Poezia nu descrie stari de spirit sau stari fizice, concepte abstracte, personaje fantastice, viziuni,abateri in spatiu si timp sau profetii. Poezia proclama viata cotidiana - aici, acum.
2. Poezia contine verbe la indicativ prezent si conditional. Nu sunt permise alte moduri si timpuri. Sunt excluse trimiterile la trecut si viitor.
3. Poezia nu este personala, nu are autor indicat sub titlu si nici la sfarsitul textului. Este un act spontan, in scop comunitar, care va fi apreciat sau nu, pentru calitatile sale literare. Se critica textul, nu autorul. Textele care au intentia de a descrie trairi proprii, cu verbe la persoana intai singular (folosite pentru a accentua sentimentul autorului), isi pierd dreptul de a fi poezii.
4. Poezia este un text spontan, compact, care nu suporta modificari succesive si care nu a avut corecturi stilistice in timpul scrierii. Nu sunt acceptate reveniri asupra textului, chiar daca se observa greseli gramaticale. Ea exista doar pentru a fi citita si eventual criticata. Poeziile care nu sunt date spre lecturare isi pierd semnificatia initiala, devenind nepoezii.
5. Poezia nu are rima, masura si nu este impartita in strofe. Trebuie sa formeze un corp compact, despartit prin versuri.
6. Poezia nu contine imagini peisagistice, trebuie sa descrie o viata epurata, simplificata pana la scenografia minima pentru a exista intr-un spatiu concret, real.
7. Poezia nu contine majuscule, semnele de punctuatie se pot evita, insa trebuie sa aiba o constructie inteligibila.
8. Poezia nu trebuie sa contina nici un fel de sentimentalism. Poezia reneaga orice idee politica, orice pretiozitate lingvistica, dar se accepta inventarea de cuvinte.
9. Titlul nu trebuie sa fie o sinteza a poeziei. El va fi construit dintr-un minim de 5 cuvinte si un numar maxim de 30.
10. Orice abatere de la aceste reguli trebuie justificata. Nu sunt acceptate mai mult de 2 abateri.

am incercat sa va scriu aseara un mesaj, dar nu a ajuns...
Imi pare rau, dar am incercat sa fiu doar eu insumi, si observ cu placere ca s-a format o coalitie impotriva mea... am tulburat apele? nu a fost in intentia mea de a alunga lebedele de pe lac. Pentru domnul Nicolae Tudor: ar trebui sa intri poate pe google si sa verifici ca martin emilian balint este martin emilian balint si nimeni altul. Nu vreau sa fiu arogant, dar haideti sa nu ne avantam in presupuneri aberante. Sa pastram teoriile pentru literatura, nu pentru acuzari de identitate. Cu drag, MARTIN EMILIAN BALINT (autentificat, cu certificat de nastere, buletin, pasaport, carnet de student, bancomat, abonament la autobuz, campus card, si contract de chirie pe numele meu. Doriti sa verificati? Va trimit cate o copie si o fotocopie din toate plus fotografie personala) Poate imi gasesc si nevasta asa...

Ok, aveti dreptate, critica mea nu a fost concreta. Greseala de tipar a mintii….. ups, un stereotip.
Sa incep atunci cu lista de lucruri care mi-au provocat greata (apropo de lamaie, facand critica pe site ma voi imbogati, cineva mi-a promis ca-mi va cumpara insulina pentru diabetul provocat de atata zahar pe care il inghitisem citindu-i textul), astfel ca voi nota ce mi se pare stereotip cu S si ce mi se pare stereotip si siropos cu SS.

la fiecare călcătură de-a ta
pe gânduri (S)

și bălteam la picioarele tale (SS)
aripi de înger (SS)
mi le pictase un picasso trăsnit
cu albastru (aici daca imi permiti voi face o remarca uracioasa: te-ai gandit sa te alaturi o-zone-ilor, si sa raspunzi la sms-urile lor, ca saracul picasso iti tot trimite sms-uri dar tu nu vrei sa-i raspunzi. Sa fie oare pentru ca ti-a mazgalit picioarele cu perioada lor albastru-moldovenesc?! )
de licurici sub pleoape (imi place imaginea unor insecte sub pleoape, intr-adevar excitant)
de mă-nțepau la fiecare
clipă clipire clipocit (cred ca imi place jocul de c-uri)
ai fi spus că-s stele (o, insa aici o dam in bara cu stereotipia: licurici-stele, hai, te rog, nu suntem la clasa a cincea in floarea deschiderii catre imaginatia pubertatii)
de le văd eu aiurea
dar știam că-s aripile mele de înger (sa inteleg ca licuricii astia sunt asa de jucausi incat se tot prefac in stelute, aripi de ingerasi si ce urmeaza acum?! O, stiu eu, nu-mi spune, hai te rog, lasa-ma sa spun: ghiocei????.....................ei, stiam eu ca am dreptate)
prelinse
sub tălpile tale aspre (aripile tale de inger prelinse sub talpile lui aspre...... sa repetam impreuna: aripile ei de inger prelinse sub talpile lui aspre........... inca o data, toti in cor: aripile................ aspre...... Uf, ce-am obosit cu totii de atata pretiozitate....... si acum mergem sa dormim)

să pregătesc cina
nu neapărat de taină (de ce simt nevoia majoritatea poeteselor de a introduce cina cea de taina in fiecare poezie?! Ma voi ingrasa de atata imginat paine dospita sau nedospita [in functie de religie] si o sa ma imbat de atat vin abundand in bacanalele biblico-poetico-„muieresti”........ of, stiu ca nu trebuia sa folosesc cuvantul, ca acum o sa par si misogin, meschin si badaran..... dar asta este, chiar nu am puterea sa-l sterg)
în timp ce
îngerul se odihneste
în duminica lui (inger, ingerasul meu, ce.... cum era? Poate imi aduci aminte? Sa incepem din nou terapia de grup?........ deci toti in cor: ingerul se odihneste in duminica lui..... inca o data: stereotipam impreuna, tinandu-ne de mainile transpirate in extazul extaziat de extazierea ingerasului blond)

o evă și un adam
o seară
vom păcătui
amândoi (parodie pornografica?!)

la cină
am pregătit măr verde
și-n loc de plesnetul de ieri
manierat
mușcăm amândoi cu poftă
se aude clar
explozia
papilelor gustative:
ne ronțăim fericirea. (cand ma bucuram de cateva randuri sugestive, mi-ai scuipat bucatele mestecat de mar necopt si nici macar nu m-ai ajutat sa ma curat. Mi-ai rontait fericirea unei fete transpirate dar fara resturi de fructe)
Inca o data imi cer scuze pentru ironie, dar altfel nu pot aborda textul pentru ca ma pufneste un suras circular.
Sper ca esti multumita ca am fost mai concret. N vreau sa o iei ca pe un afront, cu tine, darga poetesa nu am nimic, insa cu textul tau m-as rafui zi si noapte.

presupun ca eu nu voi fi invitat la nunta, pentru ca nu am introdus nici o poezie, si pentru ca am suparat-o pe domnisoara din tabloul rococo. Draga Nicolae Tudor, sincer nu vreau sa ma simt aici intr-un chat difuzat la miezul noptii, cu nicknameuri bizare si cu anunturi matrimoniale. Iti pot da niste adrese, niste chaturi, pentru a face publica nunta dragei tale denisa (careia ii urez casa de piatra). Insa in ceea ce priveste refuzul meu de a introduce propriile texte..... of, este un lucrul total diferit. Replica ta a sunat ceva de genul: A, pai hai sa ne uitam la ce scrie asta, de-si permite sa spuna lucrurile alea. Si asta din cate stiu se poate atasa subiectivismului. De ce nu incercam sa fim onesti si obiectivi???!!! Sa lasam sentimentalismele intre prieteni aici. Chiar nu vindem zarzavaturi, ca sa punem aceleasi preturi, sa nu exista concurenta, si toti sa fie fericiti. Vorbim despre cuvinte...... si despre texte literoase. Deci haide, draga Niculae, ai putina rabdare, sa ma dezmeticesc, dupa insulina pe care mi-a cumparat-o ieri Maria (foarte dragut din partea ei), si iti voi trimite texte, dedicate special tie. Pana atunci.... s-o criticam pe Maria, pentru ca se simte asa de bine in centrul atentiei, fie ele si absurde criticile...... ea e poetesa, nu noi.