Poezie
Despre oamenii-gand
1 min lectură·
Mediu
Mari sunt oamenii-gand,
Si cat de singuri in maretia lor!
Ca toti sunt impotriva celor mari,
Si mare nu poti fi decat cu tine insuti.
Nefericiti sunt oamenii-gand
Ca ei au totul, dar totul
Le foloseste la nimic.
Au doi ochi, care nu stiu a plange;
O gura muta, care stie prea multe;
Si doua aripi, cu care vor sa inoate-
Ca zborul il stiu demult.
Grabiti sunt oamenii-gand,
Ca ei pasesc din pisc in pisc
Si nu cunosc valea.
Razboinici sunt oamenii-gand,
Ca desavarsirea e femeie
Si se insoteste cu un singur barbat.
Admirati sunt oamenii-gand,
Ca ei imbraca virtutea,
Cel mai stralucitor vestmant.
Uituci sunt oamenii-gand,
Ca-si tin sufletul in mana,
Cunoscandu-i toate fetele,
Dar nestiind la ce foloseste.
Vulnerabili sunt oamenii-gand,
C-au fost scaldati in Styx,
Tinuti fiind de suflet,
De vreo femeie nemiloasa.
Rosii sunt uneori oamenii-gand,
Cand scriu despre fericire si noroc
Si sangereaza, amintindu-si.
E oare cineva
Care-a vazut ceva mai trist
Decat un om-gand murind de durere
Ca nu e doar om?
023.362
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Olga Mezin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Olga Mezin. “Despre oamenii-gand.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/olga-mezin/poezie/26913/despre-oamenii-gandComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BCBCBeatrice Zornek Claudia✓Frumoasa si poezia asta! Dar cred ca revenirea ta in forta (Adam si Eva)poate ne-a facut sa avem asteptari mai mari de la tine:)
0
CAcam asa ceva...dar e buna si asta...toti suntem oameni la un moment dat,,,
0