Mari sunt oamenii-gand,
Si cat de singuri in maretia lor!
Ca toti sunt impotriva celor mari,
Si mare nu poti fi decat cu tine insuti.
Nefericiti sunt oamenii-gand
Cerul meu nu va fi niciodata cerul meu,
Buzele tale nu vor fi nicicand ale mele,
Mana ta nu va fi niciodata mana mea,
Dar noi... noi am fost dintotdeauna
Unul si acelasi.
Noi
Si mi-e dor, mi-e dor sa ating celalalt mal
Al oceanului ce sunt;
Si mi-e dor sa ma frang in nisip
Si sa-ntorc capul,
Nostalgica;
Sa vad doar apa, doar apa ce ma zbat
A fost o vreme cand ploua cu pasari.
Mi se parea mie.
Si erau albe, si plecau dintre maslini
Sau evadau din colivii ingeresti.
Erau mii, milioane, si ma plouau atat de tare,
Incat eram uda de
