octavian clement

imagistic enunțul,joc de șah al intelectului cu sinele...puțin plictisitor prin explicativ și nu în cele din urmă onorat de a-l fi parcurs!

remarc ceea ce cred eu că nu strică iubiților, iubirilor etc :)

așa fac iubitele, stau cocoțate pe iceberguri de plăcere
Se-aruncă de la etaj să salveze/saliveze amintirile luate de apă, apă la pupă, apă la pupă

bine dirijat, deși nu e un aerostat, nu am să repet metaimaginile poemului doar ceea ce am surprins și anume deodată intervenind pasul decisiv
"Când ne vom întâlni mi-ar plăcea să mă întind peste tine... "

să fie sacrificiul?

notez, ceea ce m-a lovit...frumos... o grenadă cu artificii,această teamă

Mi-e frică să te strig mai tare, cine știe în ce ființă m-aș transforma

pare c-am fost în sală cu autoarea poemului... zâmbesc...pe de o parte, de cealaltă, actorii doar sunt doi, fără alt regizor și scenarist decât sinele și autorul,de semnalat stingerea luminilor înainte de spectacol,sufletul la gură, urmau cele ireal de frumoase...

"Cum să dormi în fața acestui spectacol de lumini"

iar încheierea, nu mai spun, cea mai cea...

"Aș fi din nou tot singură și dimineața m-aș uita
La încheieturile mâinilor să-mi potrivesc soarele"

La mulți Ani și din partea mea!

aici, în aceste versuri, "condens" liric, văd, simt de fapt, ghemuit, cu genunchii le piept poemul

am venit să te iubesc
și te-am iubit singură până am îmbătrânit

are omul zile mai puțin reușite într-o existență atâta de fragmentată de lungimea propriilor nopți de creație
totuși
rândurile domniei voastre apărându-mi într-o lumină atâta de puțin poetică
suficientă a -mi adormi vigilența recunosc resemnat și îndoliat de regrete
că m -am pripit
ps : în cazul în care nerăbdarea și nelămuririle nu vă dau pace
cu stimă
al d voastră clement

un șirag e un șirag
cum o poezie e o poezie
lipsa talentului e dovada
care nu lipsește acestui
șirag de păreri

Idei mai mult idile lipsite de forța destinului
și din păcate puțina încredere în propria inimă
și mai mult în colegialitatea unui experiment
după sincera mea părere și exigență cu minimi sorți de izbândă.
Nu transpar nici feminitatea inspiratoare a Beatricei
care să magnetizeze pana unui nou Dante
doar posibilitățile din nefericire în acest poem minor nesecrete

Ca de obicei un expozeu sensibil,modern al realității,atâta de sensibil și de modern că îmi sugerează o plimbare prin vechea Atenă!
Observ. dar nu,e perfect:vraf de tăceri sonore. De atâta tăcere s-au adunat,au secat și iar s-au adunat fluvii de sânge și de cerneală, ne-am dezgolit muntii de paduri si de aur,fluturându-ne crestele de cocoși inutili doar pentru a (vă) cuceri... ce? Sărut-măna Domniță! Sărut-mâna!