prea brusc vin toate, prea violent

îmi place expoziția timpului (vieții) cu orele înrămate atent în \"ramă din lemn blând\"

iată esența într-un micropoem de sine
și l-aș numi \"ultima pânză\"

\"nu mai pot duce
nu mai șterg nimic
nu mă mai apăr
...
aștept sfârșitul

între timp agăț cu grijă orele, pe fiecare perete, o expoziție
deschisă permanent, fără privitori
acum îți știu toate nuanțele violenței, tot ce lipsește
este o ramă din lemn blând
să se păstreze intactă ultima pânză\"

aprecieri
pentru un text deosebit.

cu sinceritate,
teodor dume,

doamna Ela,
sugerez schimbarea titlului în \"ultima pânză\"
de fapt aici este esența întregului.

da, un text de recomandat

Ca de obicei un expozeu sensibil,modern al realității,atâta de sensibil și de modern că îmi sugerează o plimbare prin vechea Atenă!
Observ. dar nu,e perfect:vraf de tăceri sonore. De atâta tăcere s-au adunat,au secat și iar s-au adunat fluvii de sânge și de cerneală, ne-am dezgolit muntii de paduri si de aur,fluturându-ne crestele de cocoși inutili doar pentru a (vă) cuceri... ce? Sărut-măna Domniță! Sărut-mâna!

Se aseamănă acest poem cu ciclul meu \"Arborii lui Andreescu\", cu precădere în partea de mijloc și în ultima strofă. Văd că independent am realizat un fel de picturi în versuri. Frumoasă exprimare, discurs inedit, mai pesimist decât al meu. Aveți notele d-stră de originalitate. De exemplu eul liric din poemul d-stră căută să fie într-o interactivă și antitetică relație cu un tu neștiut:

\"acum îți știu toate nuanțele violenței, tot ce lipsește
este o ramă din lemn blând\".


Ca proaspăt doctor în literatură, aș vrea să fiu înștiințat doar de un singur lucru: de ce mi se dau toate textele la atelier (poezie, personale, proză) de-o săptămână încoace. Și de ce mi s-a dus tot nivelul 105 pe apa sâmbetei, din senin, tot acum șase zile.

pentru ganduri si comentarii, tuturor. referitor la titlu, a avut inca 3 variante. am ales insa sa ramana acesta.
ela