Octavia Vasile

Intrebarile se vor intoarce mereu... si vor incerca sa ne devoreze dar cat timp vom avea forta sa le intoarcem spatele si sa-i lasam misterului secretele lui, vom reusi sa scapam de intrebari.
Mi-a placut mult

Imi place cum curge poezia dar as mai lucra la metafore...
Succes la cautare!

\"embrionul deșirat
sunt eu, un erou avortat\" cred ca as reformula putin ca sa sune mai artistic.
Imi place mult finalul...iubirea...icoana...si multi inca se roaga la ea.

Personajele sunt foarte bine caracterizate in mod indirect.Actiunea mi se pare ca se desfasoara prea repede si nu prea lasa loc anumitor detalii care pot fi necesare intr-un text epic.
Mi-a placut foarte mult sfarsitul care aduce a morala de la sfarsitul unei fabule.
Succes in continuare!

Lory, te felicit pentru poezie. Nu mi se pare deloc obscena iar tenta ironica pune foarte bine in evidenta cat de putin a ajuns sa mai fie femeia apreciata in societate.
Te admir pentru \"poezioara\" scrisa domnului Ioan Lila. Domn care nu a aflat, se pare, ca acesta este un site cultural nu agentie matrimoniala.
Cu drag,
Octavia

\"cancer la suflet\",interesanta metafora.Felicitari!
Ai dreptate. Sufletul are forma de poezie. Este misterios si se destainuie numai celui care are capacitatea de a-l intelege.

\"tu întrebai vrei
de 500 de mii vroiam
fix o oră\"... imi place poezia desi poate i-ar mai trebui un nume... Cei \"500 de mii\" nu prea au ce cauta aici pentru ca ii dau o nuanta de materialism poeziei... Cred ca puteai sa pui ceva simbolic aici si probabil ar fi sunat mai bine... doar parerea mea...Oricum mi-a placut mult. Bafta in continuare!

Mi-a placut mult acest fragment de jurnal... desi cu o tenta de tristete. Uneori ar fi bine sa ne gandim ca maine nu mai exista pentru ca am putea trai cu adevarat in prezent... dar mereu ne gandim la ce va urma si ratam clipa. Candva am scris si eu ceva oarecum asemanator dar am generalizat:http://poezie.ro/index.php/personals/97973/index.html

\"Scuipi sufletul, îl vinzi vinului,
Poate așa vei cumpăra fericirea\"... oricum nu poti cumpara fericirea... dar o poti dobandi pentru cateva momente band din cianura. Si astfel ne otravim pentru cateva clipe de fericire... dar mai conteaza? Oricum am fost otraviti din nastere doar ca pe parcurs s-a mai diluat otrava. Scuza-mi pesimismul!

\"Frunze de aprilie să ne cadă în păr,
Simțind un fulg plecând ușor din poală.\" Cred ca aceste doua versuri pun cel mai bine in evidenta aparitia primaverii.
De-ar fi cu adevarat primavara... dar zapada din noi nu s-a topit inca... si ingheata ratiunea.

\"sub talpi ranite de dragoste\"....frumoasa metafora...
Nu mai lasa ecoul sa vibreze in coloanele infernului, fa-l sa vibreze in inimile voastre distrugand \"pustiul raului\"...

Lasa \"trecutul trecutului\" daca ai forta.. pacat ca amintirile revin mereu... pacat ca ramanem cu impresia ca putea fi altfel. \"Memoria isi aminteste chiar si de uitare\" scria Octavian Paler in ultimul sau roman. Uitarea vrea sa ocupe locul amintirilor dar acestea isi gasesc mereu un coltisor unde sa patroneze.
Ma intreb de ce tacea el... de unde atata liniste... oare prezenta ei insemna totul...(?)

M-a deranjat repetarea cuvantului ”uitare”. Incearca sa mai citesti o data textul.
Stiu cum e sa simti ca zapada se asterne in suflet... si probabil ramane mereu acolo chiar si atunci cand vine vara. Visele sunt mereu ratacite in pustiu pentru a nu le putea atinge... fug de noi si noi mereu suntem in spatele lor, la un pas de ele dar pasul se transforma in mile...
Pastreaza-ti speranta din ultima fraza. Dupa suferinta vine si fericirea. Trebuie doar sa nu te pierzi in trecut.
Imi place textul

Textul este destul de simplu si nu pot spune ca este foarte expresiv dar stilul in care este scris dovedeste ca ai talent in a relata anumite ganduri, intamplari etc.
„ziua s-a strecurat peste pleoapele mele”, imi place personificarea aceasta care pune in evidenta regretul provocat de faptul ca te-ai trezit si ca visul nu a trecut limita pe care o impune un vis.
“ a fost un joc al nopții in care voi fi mereu o prizonieră ce se roagă pentru a fi cu el...”...roaga-te asteptand mereu un semn care probabil nu va veni prea curand sau incearca sa faci ceva pentru a transforma visul in realitate.
Eu iti urez mult succes in continuare!

In legatura cu aceasta lunga definitie a iubirii sunt de acord... in anumite versuri te contrazici... asa mi se pare.
Rimele sunt bune, ofera poeziei un ritm alert care nu plictiseste cititorul. Dragostea ” E-o floare-mbobocita,” care ajunge mereu o floare ofilita aruncata in cosul de gunoi.

Gandeste-te ca macar pentru o clipa ai fost fericita… Asta e fericirea… un lucru superficial, o stare de moment, o clipa… urmata mereu de suferinta.
Octavian Paler spunea: “nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete”.
Fericirea este facuta ca sa duca la tristete dar gandeste-te la clipa aceea care poate fi mai importanta decat viata plina de suferinta care urmeaza.
Daca fericirea ar fi o stare permanenta nu am mai reusi sa o deosebim de celelalte lucruri banale, nu am mai putea sa ii apreciem semnificatia.
Ai vrea sa sustragi din trecut acea clipa de fericire?

Ai dreptate! Subiectul romanului modern a devenit atat de comun incat putem citi primele randuri si ne putem da seama ce urmeaza.
Au aparut elemente exagerate de romantism iar realismul si el este tras de par sau neinteresant.
Multi scriitori au inceput sa-si expuna biografia in romane de sute de pagini neavand nimic atractiv de povestit. Astazi oricine isi poate publica un volum daca are banii necesari si astfel se publica romane “moderne” identice .
Ai foarte mare dreptate.

Desi poezia este destul de simpla exprima destul de bine starea ta dar ai putea sa exprimi acelasi lucru folosind cateva figure de stil. Poti fi indirect lasand poeziei acelasi sens.
Cat despre iubire… sa stii ca amintirile raman mereu langa noi si ne influenteaza prezentul… cand te apropii prea mult de ce “a fost” dai cu capul de un nor de cenusa... ”memoria isi aminteste chiar si de uitare”
Sa mai stii ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat tot universul participa la indeplinirea dorintei tale. Asa ca…succes!
Mai lucreaza la stilul poeziilor, este bine sa scriem ceea ce simtim dar cand vrem sa scriem o poezie trebuie sa folosim cuvintele potrivite.
Bafta in continuare!

Imi place felul in care relatezi o intamplare... ai talent.
Despre valoarea unei femei de peste 25 de ani... depinde... sunt oameni si oameni. Sunt femei care pe langa faptul ca isi pierd din valoarea fizica la aceasta varsta, isi pierd si frumusetea interioara, panza de inocenta pe care o aveau candva. La 19 ani e normal sa admiri astfel de femei tocmai pentru maturitatea lor si experienta de viata(in orice deomeniu:))... cat si pentru stilul lor elegant dar trebuie sa stii sa vezi dincolo de masca. La o anumita varsta deja simtul umorului se diminueaza, spiritul aventurii si toate elementele vietii de adolescent se pierd cu timpul... incet dar sigur. Femeile mature stiu sa manevreze foarte bine orice tip de om si stiu sa isi ascunda ipocrizia(bineinteles nu in toate cazurile)... E normal sa admiri astfel de femei care ti se par superioare \"pustoaicelor\" de 20 de ani dar uneori nu trebuie sa ne luam dupa aparente.
In rest...ti-am spus imi place mult stilul de a nara... bafta mai departe... astept texte noi.

viata e goala de iubire...mai bine decat sa fie plina de goliciunea pricinuita de iubire....