Octavia Vasile

Daca ancora le scapa, ei vor ramane in vazduh, ca fluturii de sera care au gresit drumul, zmei independenti, necoordonati de un nimic omenesc, nici divin sau spriritual in vreo forma, doar liberi de orice greutate care-i trage spre pamant. Si nu vor supravietui.

O caracterizare facuta printr-o singura litera, prin forma sa, intelesul sau, o litera plina de expresivitate. Totusi nu mi se pare ca se potriveste aici partea cu doctorul.Ideea e interesanta.

O insiruire de metafore care urmeaza perfect ideea si o mana care atinge,simte,traieste dincolo de existenta ei fizica.Mi-a placut mult.

Ce legatura are acest \"eseu\" cu site-ul poezie.ro? Si pentru ce anume a primit acest text steluta?? Pacat ca poezie.ro a ajuns un fel de carte in care se gasesc \"descifrari ale numelor\".... si dezbateri politice(dupa cum am observat ieri si in alte zile)... si poezia??Poate trebuie sa o cautam printre randuri sau printre \"scandalurile\" anumitor scriitori.

Intr-adevar, acesta nu este un haiku dar nu vreau sa-ti spun ce ti s-a spus deja. O sa incerc doar sa comentez cele trei versuri \"vulgare\", fara rima.
Tema este una foarte comuna, dar ramane in actualitate datorita celor care inca se mai pricep sa scrie ceva pe aceasta tema.
Cred ca autenticitatea nu consta intr-un haiku \"schimbat\" care se abate de la reguli, autenticitatea ar trebui sa se gaseasca in cele cateva cuvinte pe care le-ai asternut aici...dar nu vad nici cea mai mica nota de ceea ce poate insemna ceva nou, unic. Par doar cuvinte, mai mult sau mai putin frumoase, aruncate intr-un asa zis \"haiku\", sperand
sa creezi ceva nou dar nu observ absolut nimic deosebit.\"amanti inlantuiti,/in iubire...\"...?Mult prea comun...Si totusi, de ce ar merita aceste randuri sa fie scrise aici si sa se faca atatea comentarii pe seama unor cuvinte care denota atata \"autenticitate\"!?

Intr-adevar, acesta nu este un haiku dar nu vreau sa-ti spun ce ti s-a spus deja. O sa incerc doar sa comentez cele trei versuri \"vulgare\", fara rima.
Tema este una foarte comuna, dar ramane in actualitate datorita celor care inca se mai pricep sa scrie ceva pe aceasta tema.
Cred ca autenticitatea nu consta intr-un haiku \"schimbat\" care se abate de la reguli, autenticitatea ar trebui sa se gaseasca in cele cateva cuvinte pe care le-ai asternut aici...dar nu vad nici cea mai mica nota de ceea ce poate insemna ceva nou, unic. Par doar cuvinte, mai mult sau mai putin frumoase, aruncate intr-un asa zis \"haiku\", sperand
sa creezi ceva nou dar nu observ absolut nimic deosebit.\"amanti inlantuiti,/in iubire...\"...?Mult prea comun...Si totusi, de ce ar merita aceste randuri sa fie scrise aici si sa se faca atatea comentarii pe seama unor cuvinte care denota atata \"autenticitate\"!?

In multe poezii pesimismul da doar o nota de tristete poate chiar banalitate...insa in poeziile tale pesimismul doar pune accentul pe adevar.\"din când în când mai arunc așa câte o metaforă
de ce? să nu spună criticii că asta nu e poezie\"... arunca-le in continuare ca se pare ca mereu tintesti bine.

Simpla idee de a uita pe cineva naste dorinta…care poate duce la realitate.
“Astazi te voi fuma in tacere”-exprima dependenta,dependenta care poate duce la cenusa,scrum,dorinta….
Daca astazi stii sa uiti iubirea poti invata iubirea sa fie uitata….pe vecie…
As vrea si eu sa pot spune macar astazi ca totul s-a transformat in fum chiar daca maine focul va izbugni din nou…dar nu am forta…

Imi plac rimele. Versurile sunt scurte si tocmai din acest motiv nu se pierde esentialul. Exprimi in putine cuviunte lucruri clare.
Sper sa-ti intalnesti zana nu numai in vis. Succes!

Aripile se pierd cateodata… chiar si in zbor si sunt purtate de vant pana pe acel altar… al iubirii.
Imi place realismul poeziei.

Din cauza ritmului accelerat de viata, ritm de care nu putem scapa orice am face, ni se pare ca viata noastra se deruleaza mult prea repede. Uneori am impresia ca sar peste anumite lucruri pentru ca nu am timpul necesar de a analiza fiecare detaliu.
Imbatranim? Nu. Ne simtim batrani? Eu zic ca in nici un caz. Daca am avea un ritm lent de viata ne-am gandi prea mult la toate detaliile care o alcatuiesc. Ca batranii.
Toate noutaile care apar ar trebui sa ne faca sa ne simtim mai tineri, nu mai batrani. Atunci cand nu avem timp sa ne oprim asupra elementelor neimportante din viata noastra inseamna ca traim cu adevarat.
E adevarat ca nu mai obisnuim sa facem ce ne placea candva dar noutatile fac parte din viata noastra si daca nu le-am lasa sa intervina ne-am plictisi cu usurinta de tot ce inseamna \"vechi\". Daca \"noul\" nu si-ar face aparitia ne-am putea numi cu adevarat \"batrani\",iubitori de aceleasi vesnice obiceiuri.
Te simti batran atunci cand ai timp sa anlizezi cu atentie anumite aspecte, te simti batran pentru ca modul de gandire ti s-a schimbat si ti se pare mare diferenta dintre ratiunea pe care o ai acum si cea pe care o aveai acum cativa ani.
E normal.Cu totii ne schimbam, gusturile ni se schimba, poate uneori devenim mai lenesi dar asta nu inseamna ca imbatranim. Nu inca, din fericire.
Inca o data nu sunt de acord cu tine... :)

Cred ca ne-a indus in eroare: \"Mereu in vise imi apari\".
Ai dreptate, o citire mai atenta a poeziei dezvaluie faptul ca zana nu exista doar in vis.
Eu una imi recunosc greseala.Merci pentru observatie.

Trebuie sa crezi intr-un”candva”. Nu-l lasa sa se piarda in „neantul vesniciei”. Nu va ploua niciodata cu fericire caci fericirea nu cade din cer si oricum fericirea nu se gaseste niciodata in cantitati mari, dar ea poate atinge sufletele insetate cat timp acestea nu isi pierd speranta. Toti vom zbura candva, cu aripile pentru care luptam atata.

Nu lasa viata sa se scurga din tine dar incearca tu sa te strecori printre capcanele ei. Ai iubirea care e cea mai importanta arma asa ca invata sa tragi. Poate valul te va aduce la tarm unde nisipul e fierbinte...si totul e linistit.

\"O lacrima imi curge pe obraz\"...de ce mereu exista cate o poveste de iubire imposibila?Cuvantul iubire nu poate aparea singur?Nu poate fi asociat cu altceva?E trist sa vad cum toti aveti o iubire imposibila sau doar neimpartasita...macar aveti ceva...aveti iubirea in sine...purtati in voi un sentiment pe care multi il considera strain ...multi au uitat ce inseamna o iubire,chiar si imposibila...
Spui in textul tau ca cei doi se imbratiseaza si apoi dispar...poate asta e iubirea...o clipa de fericire dupa care ramane fumul...de ce nu ne multumim doar cu atat?

Nevoia de afectiune... hmmm... stiu ca face parte din noi si sunt de acord ca trebuie sa fim inconjurati de oameni la care tinem si care, la randul lor, tin la noi dar in legatura cu partea cealalta a iubirii sunt putin cam sceptica... Omul nu ar mai exista fara iubire?Eu cred ca ar exista in continuare si chiar mai bine... cred ca ar a avea pacea interioara pe care nu o poti dobandi mereu cand iubesti. Gandeste-te la ce duce iubirea... mereu la suferinta... orice ai face duce la suferinta. Stiu ca intre timp apare si fericirea dar aceasta e superficiala pe cand suferinta ramane mereu acolo, undeva si lasa urme adanci.
Sunt cam sensibila la ora asta... :)
Imi place eseul dar nu sunt de acord cu toate ideile tale.
Uneori cred ca viata ar putea fi absolut perfecta fara acest sentiment pentru ca am putea fi cu adevarat independenti daca nu ar exista persoana aceea care ne face sa lasam totul si sa ne aruncam in abis dupa ea.
Nevoia de afectiune... gandeste-te... tot o nevoie ramane... si daca nu poate fi satisfacuta...
Citeste \"Jegul iubirii\" de pe pagina mea si o sa iti dai seama mai bine ce vreau sa spun.

Frumos eseu... La ce esti student?
Mai vorbim... sper...

Acelasi sadism caracteristic site-ului... care totusi exprima cel mai bine durerea.
As schimba \"ropotul tembel\".
In rest imi place.

Titlul imi place foarte mult:).Daca fac o mica referire la ultimul meu text, greierele screlozat ce fuge dupa cai poate fi omul\"dobitoc\" ce fuge dupa fericire:).
Probabil ca asa cum greierele isi doreste sa fuga in galop si noi ne dorim sa zburam sau sa ne transformam visul in realitate... dar si noi ajungem niste mici greieri screlozati.

Cred ca masura nu este buna, se schimba de la o strofa la alta si sunt prea mari diferentele dintre masura primei strofe si masura celorlalte strofe.
Ultima strofa banuiesc ca doreai sa aiba o rima incrucisata dar nu prea ti-a iesit. \"Norii ne zambeau,/Stele straluceau\",imi plac aceste versuri dar puteai sa amplifici intelesul acestor versuri prin niste metafore.
Incearca sa exprimi ceea ce vrei intr-un mod indirect, nu-ti arunca sentimentele in fata. Oricum este un inceput. Eu iti urez bafta in continuare.

Si am si eu o mare dilema...unde este textul cu limbaj explicit??