poate ar fi fost mai bine
să ne prefacem că nu știm nimic
că noi am părăsit demult povestea
și alte personaje
râd ca noi
vorbesc ca noi
se fâstâcesc ca noi
am sta pe același scaun
cu două
Ca în fiecare zi la ora 5 iese. Obișnuit cu alarma care sună la fără 10 pentru a avea timp să-ți pregătești cafeaua, îl aștepți cu privirea de la fereastra etajului 2. Sunt minutele cele
tu nu mă iubești
soarele coboară
ca un pântec după naștere
am mâinile lungi- știi asta
când merg în urma ta
ajung până la pământ
și strâng în ele
păcatele tale cu miros de praf de pușcă
tu
Ieri m-am plimbat prin parc
era seară
și-mi părea
că n-am să mă mai întorc niciodată.
n-am întâlnit pe nimeni
măcar un amărât de cerșetor
care să mă fure
iar eu să-l las
pomii, băncile,
Mă simt subțire azi
m-aș putea strecura nevăzută
printre degetele tale
cand duci tigara la gura
ca pe o stafie
am două mâini
niciun drum bătătorit
Răspunsurile,
atârnă spânzurate de
OS