Sum ergo Deus est

Așezați am fost la rând, ca fiind slove în Cuvânt scrise-n fraze ordonate, cu-nțelesuri separate având toate relevanță,-n varianta de nuanță grafică ce-și are sensul, în ce este Universul... În astă ierarhizare, omu-a fost o adnotare pentru cei care-au urcat, pe când nu a existat, fiind pe-atuncea ca și el, dar constrânși în alt model, iar când el va fi ca ei, întrupa-vor Dumnezei!... Și așa vom ține urma, noi cu pasul, ei cu cârma, ei ca falnicii Eoni, noi ca mândri mirmidoni în speranța că-ntr-o zi, precum ei ne vom vădi ca apoi, urcând continuu, să ajungem Trei în Unu'... Cam la fel suie și-acei, ce acum ne sunt lachei, regnurile ce urmează, care pentru noi sunt bază! chemați fiind să-i sprijinim și pe ei, către sublim căci datori vânduți suntem, de pe când viam in rem, când întru al vieții rost, au întârziat pe-un post susținându-ne din spate, înspre-o individualitate, către stări și competențe, întărite-n conștiențe fapt ce și acum, incontestabil, pe deplin este valabil... Ce pe Terra e-ntâlnit, de prin Ceruri e scornit. Dacă nu-i modelul sus, jos nu poate fi expus! Noțiunile-s de bază, fiind dovada cea mai brează. Nu le ai în gând reper, dacă nu-s ființări în Cer... N-ai putea gândi nimic, dacă nu le-ai fi-ntâlnit cu ele făcându-ți plinul, pe când îți croiai destinul, exprimându-le-n lumină, când timpul va să le vină, când jos, pe terasament, ți-or miji-n subconștient sau când ți-or fi puse-n față, de acei care te-nvață... Toate ce le vezi în lume, de acolo-s... stări postume! fiindu-ți ele primprejur, ca apoi prinzând contur prin percepții și gândire, să-ți pătrundă-n amintire drept reprezentări stafii, ale noțiunilor sus vii. Chiar și omul conceput, cu ce-n el e nevăzut în Cer și-are noțiuni, date-i fiind pe funcțiuni. Modelele spirituale, ale întrupării sale ce cu vârsta se înseamnă, după cum voia-l îndeamnă. Este greu să te replici, dar să te și identifici! la finalul vieții tale, cu-arhetipurile-ți structurale evoluția fiind consemnată, chiar prin diferența dată între forma ideală și a vieții plămădeală care după poarta morții, îți apare în proporții. Totuși este-o diferență, între cei cu impotență dacă ea a fost constrânsă sau prin lene e indusă...