Sum ergo Deus est
XII
Din spate nu contenea, glasul ce mă lustruia:
Eu ți-am zis că-i ipocrit!... Uite că te-a-mbrobodit!
Ți-a propus ceva mai bun, decât să transpiri pe drum?
Te-a stresat cu-o
Pe măsură ce-am suit, mai mult lumile-au sclipit!
iar de Îngerii sunt juni, tot urcând dai de străbuni.
Și lumina e mai tare, depășind mereu hotare.
Chiar și eu mă luminam, cât mai mult mă
Ș-am lăsat în urmă Luna, îmboldindu-mă întruna,
aștrii să-i parcurg pe rând, să-nțeleg deci cine sunt!...
Amintiri nu mai aveam; prin afecte doar priveam
drumul fiindu-mi presărat, de tot ceea
Uit în sus, mă uit în jos!... pe-aici toate-s cu alt rost!
Totul parcă-i curgător... și-n continuu schimbător!
Nimic nu e permanent; nu ești sigur de prezent,
nu ți-e clar că tot ce vezi, este
În final, ce să mai știu!? M-am trezit în loc pustiu,
pe un drum greu, înclinat; eu în fața lui, mirat
și-o săgeată ce-ndemna: „Ține-o mortule, așa!”
Sensul cine să-l mai știe! La săgeți aveam
M-am văzut de când eram; pe când urme nu lăsam.
Primul scâncet, primul pas; prima vorbă cu-al meu glas.
Ei!... părinții mei iubiți, în dragoste nemărginiți,
fratele, mai zvăpăiat și cu sora de
După cursa-n casa morții, iată-mă-s în fața porții!
unde Îngerii roiau și cu noi ăștia, vorbeau...
Decorul mai luminat; un amurg mai, aninat,
între-o noapte ce-i cu lună și o zi cu nori ce
Pân' la poartă să ajung, drum a fost și greu, și lung.
Omu'-n viață, cel ce crede, după moarte se-ntrevede
cum c-ar merge la hodină, fiind de-acu, spălat de vină!
doar fiindcă s-a spovedit și
Tot mergând fără hodină, decorul se mai animă.
Deja văd pe lângă mine, decedați mai cu vechime,
care-n urmă au murit, dar care nu s-au grăbit
ori nici ei nu și-au aflat, drumul ce le-a fost
Și așa, pas după pas, iată-mă cel ce-am rămas,
cu o teamă ce mă arde, pentru ce-o fi mai departe
și cătând, fără de spor, să găsesc vreun ajutor!...
Fiind în viață credincios, recunosc, nu prea
Am avut o viață plină... Mai nimic n-a fost rutină.
Orice zi, orice mișcare era altă provocare.
Dar a fost să fie-atât; soarta, nu a vrut mai mult.
Atunci când îți vine ceasul, într-acolo-ți
S-a-ntâmplat la un turnir, întrunit și pentru tir!
ceea ce, în mod normal, nu era prea uzual,
dar fiind binișor stătuți, noii și vechii recruți,
ne-am gândit că n-ar strica, să-i înviorăm
Deși, pare incomodă, bârfa morții e la modă,
căci subiectul pare-a fi, întru ordinea de zi.
Nu e oră, nu-i minut, fără un deces trecut,
pentru că e-n legea firii, scrisă-n soarta omenirii:
pe
