Fast forward

te afli pe strada pe care ai trecut și ieri pe la aproximativ aceeași oră

și e suficient să bată soarele într-un anumit fel pe clădirea din față

e suficient

e suficient să

e suficient să-ți injectez poezia asta în inimă

și clădirea își ridică fustele

și tu râzi și-ți spui că ești nebun

dar clădirea are jartiere roșii

și nu te așteptai la asta

vezi tu

mergi pe stradă

și se întâmplă

se întâmplă să-ți dai seama că toți oamnii sunt frumoși, au pielea netedă, poartă cu ei povești uluitoare

de fapt

de fapt îți dai seama că nu-s simpli oameni

că tu nu ești doar om

că sub epiderma ta aleargă aleargă o herghelie de cai nărăvași

duduie țărâna sub galopul lor

le cresc maci sângerii în coamă

și lumea se rotește se rotește

și tu te-ai urcat pe calul tău

ține-te bine

ține-te bine

cu ambele mâini de lumea asta care-ți zâmbește ca soarele stâmb desenat pe astfalt

și mai sunt și peruanii de peste drum

cântă gutual și lumea a început să danseze

o fetiță zâmbește

tu prinzi zâmbetul ei

îl arunci ca pe un bumerang

mai departe de lună

iar el se întoarce scânteietor

și ți se înfige în suflet

pune-ți centura de siguranță când citești rândurile astea

sau aruncă-te în ea

cu brațele

cu capul înainte

ai să te faci praf până jos

are să țâșnească lumina

prin crăpăturile lăsate de timp pe pielea ta

dar nu-i nimic nu-i nimic

acesta e unul din puținele momente în care vei simți că ai inimă

că inima ta e de fapt o aparatură complicată care pompează în tine

bombe nucleare zâmbete de clown toreadori zile de vară pe nisipul călduț mașini de viteză livezi abia înmugurite extasy canabis marijuana stadionul plin de rokeri la ultimul concert metallica

peste cinci secunde va ploua cu cioburi din tine

și nimeni nu va putea privi in sus

de teamă să nu orbească

dar nu-ți face griji

oricât de amețitor va fi picajul

odată ce poemul ăsta s-a sfârșit

vei fi iar tu