Oana Toader

Domnule Tanasescu,

Va multumesc pentru interesul aplecat asupra poemului meu si ma bucur ca impactul imagistic a avut efectul scontat!

Am folosit voit "si"-ul pentru redundanta, dar acum ca mi-ati semnalat excesivitatea sa pe alocuri, voi incerca sa "periez" putin textul si sa-l mai aerisesc putin de conjunctii.

Toate cele bune va doresc!

Inainte de toate, multumesc frumos pentru lectura si interesul acordat analizei textului.

Firul poemului se subsumeaza unei teme duble, care confera sens si logica: 1)indiferenta timpului si a lumii, in general, care evolueaza in ciuda oricaror tragedii individuale. Lumea nu sta in loc pentru necazul nimanui, este \"crudă:/ Copacii au înflorit în fiecare an în reluare.\"
2)tema religioasa, prin care Dumnezeu devine in poezie un etalon primordial de stabilitate. Daca masa nu este afectata de tragedia individuala, totusi subiectului ii ramane credinta intr-o entitate superioara insasi masei, care il poate ajuta sa se redreseze. Totusi, uneori exista momente atat de marcante pentru individ, incat dezechilibrul loveste in chiar credinta divina. Sunt momentele in care \"Dumnezeu a dispărut ca să existe\". El dispare spre a testa flacara credintei, dispare ca o proba. Mentinerea credintei in El, ca Absolut, ii legitimeaza existenta, chiar daca El este absent. Daca nu ar fi fost perceput ca si absent, nu ar fi existat de la inceput cauzele care au surpat echilibrul interior al individului.

In speranta ca am dat o explicatie cat de cat pe masura asteptarilor, va doresc o seara frumoasa si toate cele bune!