oricum nu contează
vouă vă e frig dacă e frig voi nu vedeți că viața asta vă dă importanță când fuge de voi și moare puțin câte puțin când vă legați șireturile pe la raioanele de reduceri când vă purtați
OTOana Toaderce cauți tu aici
Prietene, pasămite tu ești dintre cei care mor de mai multe ori în viețile femeilor, iar acum te încăpățânezi s-apuci să mori măcar o dată și în garsoniera asta mică în care oricum abia încap
OTOana ToaderO poezie
Încă mă mai găsesc ascultându-te când sunt singură precum aș asculta un cor scandinav și privesc cu ochi mici și urechile ciulite cum îmi povestești dintr-un portativ cu mulți bemoli din
OTOana ToaderTicăit
În cameră ticăie mărunt ceasul fiecare turist din viața ta. Astăzi, ai putea iubi cu adevărat pentru prima și ultima oară pe oricine doar să nu-ți rămâi familie. N-ai permis nimănui,
OTOana ToaderÎn oglindă
Femeia din oglindă nu mai are ochi colorați. Poartă în ei strălucirea abisală, translucidă, a celei blazate de masa amorfă a iubirilor prozaice. Prin ochii ei se întrevăd anagrame
OTOana ToaderOrb
Sunt un orb care își imaginează lumina, estropiat de metafore descrise de iezuiți. Șiruri de giuvaiere abiotice se întrepătrund prin macrameurile mele, mașinal, precum s-a
OTOana ToaderSéverine
Sunt o haită de leoaice cu pui pe care le îmblânzești cu vin de Bordeaux și le oferi hrană libelulelor, un fel de cactus siberian cu miez de consistența serilor de mai. Sunt toate florile
OTOana ToaderJoc de iele
Prin mine dansează, sferic, iele goale precum răspunsuri la întrebările despre Dumnezeu, cu părul despletit în patru zări și sâni rotunzi și plini ca patima, ce poartă-n păr bucăți de
OTOana ToaderFeudă
Aș putea iubi pasul tău efemer ieșind în crepuscul din cimitirul de stejari, sfărâmând sub pași roci violacee și purtând în brațe cale negre cu parfum de crin, de-ai tresări
OTOana ToaderClepsidră
Oamenii sunt cărbuni măcinați în clepsidra de pe noptieră. Oamenii vin și pleacă în culori diferite, înveliți în azbest sau frunze de tei, și toți au miros de cafea și gust de pastile;
OTOana ToaderConfesorului meu nevrotic
Nu-i ușor să spui rămas bun celui ce îmbrățișează fluturi gri, iar banca asta, oricum, se contractă în cântec de toacă cu fiecare confesor nevrotic ce-o părăsește către alee
OTOana ToaderPoziția care alină
O dată la trei ani se naște un om din crespuscul incandescent tăcut transversal aproape median făurit din nisipul răsucit din ochi sterp de marmură plesnită în vertij calcificat
OTOana ToaderVerde ars
E frig aici și tu propui să ne-ncălzim la o țigară, iar asta nu mă încălzește cu nimic. Nu mă-ncalzește, căci bat curenți de aer între palmele noastre, și vezi cum încolțesc și rotesc uraganele
OTOana ToaderTu nu îți dai seama
Tu ignori psihedelic, dar se mută surd și tacticos genele mele în baia ta, în ochii tăi, la pieptul tău. Se mută surd, parazitant, să-ți împăienjenească amintirile de când mai țineai
OTOana ToaderÞi-aș fura o șosetă din bagaj
Ți-aș fura o șosetă din bagaj; o șosetă răzleață, căci ai așa multe și le pierzi peste tot și nu ai grijă de ele; eu aș avea grijă de ea, căci ți-a purtat pasul către mine și ți-a ocrotit căile
OTOana ToaderVanitas
Răsfoind viața-mi scurtă de foilleton, răsfoind, ani trosnesc ca frunzele uscate, și se fac praf; praf se face mintea de ziar ieftin și prost. Îmi sărut trecutul precum își sărută mama
OTOana ToaderDumnezeu a dispărut ca să existe
E verde lumea și se învârte în continuare Pământul împrejur de soare. E tânără lumea, și-i totuși crudă: Copacii au înflorit în fiecare an în reluare. Se opărește viața în sudori caniculare de
OTOana ToaderLa Dunăre am alergat
La Dunăre am alergat, în cuib dospit de începuturi. Fugisem să ne ascundem de furnici și le-ai momit cu un colț de pâine. Ne jucam cu pui de câine, știu bine, și-apoi am înecat Soarele în
OTOana ToaderFilm prost în reluare
mi-a rămas carnea ta sub unghii, de pe când topeam și picăturile de sudori în 7 minute. am vrut s-o amestec toată cu pământ, dar striga pielea mângâiată de chip trist, pe ea să n-o mânjesc. n-am
OTOana ToaderComplexio simplicissima
M-am rătăcit prin mintea-mi de cristal, în încercarea de-a prețui orice banal. Un pas mărunt afară din cotidian, o promenadă spre-ntâi meridian, m-a afundat mai tare în grobian. Și întrebând
OTOana ToaderVetust
Sufletele au rămas prea înguste pentru grămada de amintiri vetuste și miroase a mobilă veche... O ramă atârnă de perete, cu o fotografie îngălbenită, dar nu de vreme, ci de privirea
OTOana ToaderSolitas
Câte guri, atâtea-s mute. Mii de suflete tăcute Urlă-ntre bucăți de piele, Vorbele ne curg prin vene, Gânduri ce ne fug prin minte, Sunete rămân pendinte Și privirea aruncată Către calea
OTOana ToaderMăsor clipe în fumuri de țigară
Măsor clipe în fumuri de țigară, stau și măsor în aburi de cafea amară, măsor timpul în mângâieri arzânde, măsor timpul în rănile-mi profunde și văd cu fiecare clipă ce-a trecut cam
OTOana Toader