Oana Radu

Și cât de mult aș vrea să pier Fără să las lumii o urmă.. Ãsta-i favorul ce îl cer, Asta-i dorința mea din urmă. În lume pentru ce trăiesc, Cu ce mă aleg din astă viață? Numai amar și

Am plans de atatea ori in noapte Lacrimi mi-au inundat fiinta Dar Tu mi-ai fost mereu aproape, In tine Doamne, mi-e credinta. Oamenii m-au haranit cu fiere Si-am invatat ce-i umilinta, Vazand

Cu totii am simtit cel putin o data in viata un frustrant sentiment de dezamagire si neputinta, cand in sinea noastra ridicam pumnii spre cer, urland cu toata fiinta:\"De ce mi se intampla asta?Cu ce

Chitara i-a căzut din mână, A decedat ultimul vers Când el i-a spus scurt: Noapte Bună! Ningea cu iad în Univers. Rău m-ai ranit, șopti femeia Lacrima se opri în gât. El, aruncă pe

Vreau să adorm devreme în noaptea asta. o să îmi iau gandurile și o să le numerotez paginile apoi prinzindu-le cu sfoară specială o sa le arhivez într-un cotlon neștiut nici macar de mine

Cum îndrăznesc eu să visez la tine? Cum de cutez eu să visez la aștrii? Eu măcinată de păcate grele, Tu luminând semeț norii albaștrii.

Ia-ma cu tine in zbor Desprinde-mi talpile Sa nu mai simt pamantul Fa-mi din frunza aripa Acopera-mi ochii sa vad doar lumina-ti. Ia-ma de mana sa simt intregirea sa-mi pun pe buze surasul

Cu totii am experimentat cred, macar o data in viata sentimentul dezradacinarii. Bucatile de timp stau suspendate si in sinea ta te simti ca o piesa de puzzle - singura ramasa dintr-o cutie veche

E toamnă în iubire Și visele pier Furate de păsări cu arpi de smoală. E toamnă în aer, e toamnă în cer Și toamnă-i în inima-mi goală.

E gol in suflet, toamna-n gand Si zambetul s-a stins de mult Natura-i aer muribund Si ingerii i-aud oftand. E gol in suflet, toamna-n gand Se-aud viorile plangand Mi-e gandul lacrima si

Ceasul, tic tacul mut surd și insistent, implacabil. Timpul, care iși vede indiferent de drum. Tu și eu, călătorind zilnic într-un carusel care oscilează iremediabil intre Valea Certurilor și

Auzim foarte des lamentari mai ales in cantece si poezii :l-am iubit/am iubit-o enorm, eram in stare sa fac orice pentru el/ea, dar este rece si fara inima.. Fiecare om este unic deci implicit are o

O camera..ca toate cele Un, pat, o masa si un scrin Vantul, sufland printre perdele Pe masa, un pahar cu vin. O floare, trista, ofilita Un licar de speranta mut. Ea, cu privirea ratacita El,

Să dorm aș vrea Să dorm nu pot. Că-i vremea rea Mă doare-n cot. Dar doare rău Că așa îmi vine Să îmi rup carnea De pe mine. Să o dau la câini Să o dau la lupi. Aur semeni Cenușa

Ion si Maria dara.. un sejur la mare castigara la loteria de la tara.. in Emirate urmau sa plece, si nici prin cap nu le trece, cat de bine vor petrece… Ion puse multa tuica (sa aibe leac

Viața ar fi mai frumoasă Dacă în fiecare casă, Ar fi o pâine pe masă, Soția nu ar fi grasă, Și soțul ar da pe-acasă. Banii fac destinele. Cine nu îi are Are suspinele, Limba scoasă De

Trupul meu ca un perete ce ingradeste sufletul, un perete mat , opac si de nepatruns. In umbra lui sufletul isi urmeaza neclintit si la adapost drumul. Tu, te-ai infliltrat insa inexplicabil

Câteodată uităm că suntem oameni și deghizându-ne în fluturi, trăim o viață într-o zi. * Iubirea este pâinea sufletului. * Noaptea este anotimpul demonilor din gânduri. * Ce este rațiunea dacă

Ia-mă cu tine în zbor Desprinde-mi tălpile Să nu mai simt pământul. Fă-mi din frunză aripă, Acoperă-mi ochii, Să văd doar lumina ta. Ia-mă de mână Să simt întregirea. Să-mi pun pe

Nu ai ce să-mi mai spui cuvintele ți s-au lipit mut de cerul gurii absorbind epiderma într-un îngheț plămânii nu au alveole să mai vorbească un lacat ți-a inchis amarnic gândul și ochii nu au

Atingerea- dorința imperioasa de a simți și de a poseda Zâmbetul- atingerea unei aripe de înger dezgolește frumusețea sufletului și o proiectează pe buze Oftatul- respirația unei apăsări

Am improscat cu fiere si otrava Ce emanau din rana mea deschisa, Speram in tulburarea-mi Ca astfel, o sa arunc afara Orice urma de otrava Si ca rana grea va fi inchisa. Dar nu...nu a fost