Puțin, atâta tot

Vreau să dorm un pic pe pământ udat de ploi de toamnă, acolo unde mi-au aruncat copacii perne de vieți moarte, să simt mirosul a tot ce-a mai rămas după melancolie, să văd ce va mai rămâne pe jos după noi. Vreau să zbor un pic cu aripi din raze de soare, să mă topesc ca ultimul fulg de zăpadă la vederea primăverii. Vreau să mor lin, frumos, ca un sărut de “bine-ai venit”, să nu știe nimeni că m-am dus sau c-am fost vreodată, exact ca ultimul înger strivit de răutate și adevăr, cel în aripile căruia am aruncat noi cu pâine uscată, cel care ne-a căzut la picioare sângerând, și pe care l-am huiduit că nu ne-a învățat să iubim la timp.