******

pentru că e săptămâna patimilor eu încă te mai chem, fără voce sau lacrimi, să mă salvezi, să mă salvezi de-o viață și-o moarte fără niciun sens. pentru că e săptămâna patimilor, eu încă-mi imaginez cum ar fi să apari, să mă smulgi din durerea asta orfană și oarbă, să-mi ridici pedeapsa de-a trăi pironită în amintirea ta; la un moment dat, crucea asta a privirii tale se va frânge sub greutatea durerii și mă va sfâșia în mii de bucăți, bucăți care vor striga după tine în continuare, într-o veșnică săptămână a patimilor. adevărul e că nu am niciun motiv nou sau original ca să te conving să te întorci sunt doar niște clișee obosite afară plouă cu draci și sfinți reduși până la lacrimi, iar mie mi-e mai dor de tine decât de viață însăși... te chem într-una, pentru că nu degeaba e săptămâna patimilor.