Oana Condurache

Scrisoare către o cioară Draga mea cioară, Au trecut vreo două săptămâni de când încerc să evadez pe geamul balconului meu nenorocit, aproape că am avut o criză de claustrofobie; îți vine să

În mod subit, mi-am pierdut anii, vocea și degetele de la picioare în câteva zile de când mă rătăcesc pe poduri fără să mai fiu ținută de mână. Ceața îmi răcește trăirile, îmi taie respirația și

Mulți pași... și multe zâmbete și tot la el în brațe credeam că am să cad. Mă aflu aici, unde niciodată nu am mai fost, nu e nici insulă, nici măcar un pod, nu sunt nici în grădina fără flori. Știu

Oare cum sunt săruturile acolo sus? Noi ne sărutăm pe-ascuns, pe pat, pe stradă, pe buze... Ne sărutăm cu toate organele, cu toate buzele din noi, cu ochi, chiar și cu degetele, ne sărutăm

De când curgem și dormim sub o scoarță, cred că înmugurim. Mă speli cu sevă, te scuip cu tot din mine, dar n-am balustradă și mă-nec , mă-nvinețesc, mă-nvârtesc și nu te

Între două vrafuri de cărți Dorm, de două zile, Doi prieteni, Doi pui de acarieni, Cu două paturi, Din veche anafură, De două zile scuipată dintr-o gură. Cei doi mici mărunței Stau

M-am trezit într-o lumină… Și te-am numărat. Erai dintr-o sută peste tot, E plin de numere pe tine: Ai două urechi- Cu care mă auzi dimineața, Doi ochi- Cu care privești neajunsul, Cinci

Avem guri, cercei și unghii. Suntem desenele unui copil, Părinții noștri-s creioane… Oja miroase frumos, Uleiul stă-mpuțit în tigaie și suntem galbeni de două zile, oare ne-au desenat c-un

E adevărat! Da. Ce vreți să vă spun? Că-mi plac literele, dar și vorbele Că ador foile, dar și cearceafurile. Nu fac curcubeie, dar nici noroaie... Beau cerneală și sudoare, Mă spăl cu

Sunt o marionetă Mă joc… Am patru măini. Îți place că zâmbetul meu, De dimineață Seamănă cu zâmbetul – Din somn. Zâmbesc după ce faci dragoste, Cu mine. Avem, Organe cu lumină

E liniște în poze. Tac. Străzile vorbesc, Trotuarele se-mpiedică. Cad. Tac. Mor. Mor urșii… Am furat mănuși albe, Le-am pătat cu-o buburuză s-au uscat aripioarele, e adevărat.

Salcia mea… Salcia mea dragă, uscățivă! Oare câte frunze ți-au căzut? Ciorile nu vor să numere, Zboară lacome cu nucile-n cioc, Zboară-n cerc deasupra mea, Coboară-n plopul de lângă baltă Se

Þi-am zâmbit. Adio! Þi-am zâmbit prin telefon, Zâmbesc acum la nimeni. Vreau să zâmbesc în somn. Îmi zâmbește-o păpădie, sunt galben. Sunt galben la piele, sunt galben la păr Am să-mi scot

Zbor... Zbor pe aripile unei păsări Zbor când închid ochii, Am o crustă de zahăr pe pleoape, Mi-au inghețat buzele, Îmi cade părul, plâng după mama, Șterg farfurii pentru a le

M-am îndrăgostit…. Zdrelitura de pe gât mă doare, E ora zero și îmi plânge uterul După tine, după ploaie, după bunicul, M-am îndrăgostit… Să nu crezi că e un sentiment orgiastic, Mă dor

Dacă întreabă cineva de tine îi spun că ai scorbut, Unde ai plecat? Nu vreau să știu ce boală ai, cu siguranță ești pe moarte, Dar vreau să știu când te întorci. Unde ai plecat? Podelele

A băut un pahar cu lapte de dimineață, Și-a găurit limba, și-a stors ficatul, Și-a băut propria bilă lingând machiajul Galateei… Lasă-l să șadă în tăcere, nimicnicia îl mănâncă Va împlini

Cum era de așteptat, m-a cuprins în ultimele săptămâni o lene urâtă, cu somn adânc și lung. Am găsit o scuză bună. A venit primăvara, iar se schimbă vremea. E o adevărată corvoadă trezirea de

Din jurnalul Cristinei: „Dragă jurnal, în seara asta Darius mi-a pus mâna pe sâni, nu am știut cum să reacționez, l-am lăsat să meargă cu mâna unde și-a dorit, iar apoi, s-a oprit. Nu știu de ce,