Și urșii au riduri

Din jurnalul Cristinei: „Dragă jurnal, în seara asta Darius mi-a pus mâna pe sâni, nu am știut cum să reacționez, l-am lăsat să meargă cu mâna unde și-a dorit, iar apoi, s-a oprit. Nu știu de ce, dar mi-am dorit să continue, mă simt atât de liberă cu el. Acum două săptămâni i-am spus că vreau s-o facem, iar el mi-a spus că e foarte important pentru o fată prima oară. Oricum nu îi voi spune mamei, sunt sigură că nu m-ar lăsa și oricum, Darius va avea grijă să nu afle nici Miha. Nu știu ce să fac, mă gândesc la el tot timpul, abia aștept să vină petrecerea lui Soso…” Mergând spre farmacie, Cristina se întâlnește cu o colegă de clasă, Andreea. Cele două intră în farmacie, Cristina cumpără un prezervativ după care pleacă la școală… Întunericul din noiembrie se lăsa peste blocurile vechi din cartierul Cristinei, fata se îndrepta încet spre blocul lui, Miha era deja acasă. Darius și Cristina au rămas singuri… Nu știa dacă visează sau trăiește cu adevărat toate aceste străfulgerări care treceau prin corpul ei încă nedezvoltat de treișpe ani, purta deja sutien pentru că îi era rușine de momentele în care sfârcurile ridicate se vedeau prin bluză, era mereu îmbrăcată sport, cu haine largi, nu avea mijloc așa că nu ascundea nimic, iar acest băiat de șaptișpe ani, înalt, zvelt, cu ochi sclipitori se uita la ea. El a fost primul care i-a înfundat limba în gură fără ca ea să vrea, acum îi știa deja tresăririle atunci când își vâra mâna sub bluză. În seara asta au vrut amândoi să vorbească despre ce se va întâmpla la petrecerea lui Soso… Cu mâna pe fesele ei, Darius o strângea acum la perete umezindu-i buzele cu vârful limbii, Cristina gâfâia, plină de emoții, cuprinsă de starea inconfundabilă de stupoare atunci când el o sărută cu ochii deschiși prinvindu-i exaltarea. După ce s-au liniștit, cei doi s-au așezat pe scări ca doi străini „ Știi că o să îți curgă sânge?”- „Știu.” Cu geaca plină de var, Cristina s-a întors acasă… Din jurnalul Cristinei: „Dragă jurnal, Darius e un băiat atât de atent, chiar nu vrea ca eu să sufăr, m-a întrebat de multe ori dacă sunt sigură de ceea ce vreau să fac, eu l-am asigurat că vreau ca el să fie primul. Nu pot să cred că îl plac, nici nu voiam să vorbesc cu el înainte, mai ales că are prietenă, proasta, nici nu știe că el o înșală. Mai sunt șase zile până la petrecere, sper să mă lase mama… „ În ora de chimie: „Cris, bagă mâna în buzunar!”. Cu mâna dreaptă, abandonând pixul, zâmbind fără să roșească, și-a ascuns mâna în buzunarul colegului de bancă. Descoperind un organ cald, tare, încă mic, fata începe să îl mângâie, cei doi se uitau amuzați la profesoara de chimie pe seama căruia rădeau mereu. Femeia, cam de vreo 48 de ani, scria formulele pe tablă neobservând zgomotele stânjenitoare ale elevului cel mai răzvrătit din clasă. Mâna tot mai caldă a fetei se îndepărtă de buzunar, chiar în acel moment, profesoara și-a îndreptat privirea către cei doi. „Ce faceți voi doi în ore?” Diriginta Cristinei era o blondă vopsită, era copia fidelă a unei prostituate, pe deasupra în prag de divorț cu un copil ce mereu deranja orele. Cristina nu știa cum să răspundă la această întrebare mai mult decât umilitoare mai ales că trebuia să o facă în fața clasei. Parcă aștepta verdicul unui judecător, împreună cu juriul, colegii care se prăpădeau de râs pe sub bănci. Desigur că singura șansă era să recunoască doar o parte din vină, în ideea în care ea doar a pus mâna pentru că bunul ei coleg s-a oferit să îi arate ce are în buzunar. Noroc că blonda nu a avut curaj să reproducă cuvintele fetei și așa părinții Cristinei au înțeles că cei doi se trăgeau de pantaloni. Asta nu a oprit-o pe Cris să exploateze în continuare corpurile colegilor ei. De Halloween s-a îmbrăcat în haine de băiat pentru a intra în baia băieților, i se părea atât de interesant și de revelator faptul că putea intra unde nu avea nicio altă fată curajul să intre. Măsura organele în erecție ale băieților observându-le îndeaproape, le privea ca pe niște protuberanțe ale cărnii de sub abdomen. Unii aveau păr pubian în abundență, altora le lipsea cu desăvârșire orice formă de pilozități, iar alții erau rași lăsând în urmă o piele iritată cu mici bubițe roșii. Desigur că toți colegii au început să se obișnuiască cu manifestările excentrice ale Cristinei. Băieții erau încântați de ideea unei fete care nu se uită zeflemitor la trupul lor, îi arătau mereu dacă le mai creștea părul sau râdeau pe seama fetelor cu care se „băgau” pentru că erau naive și nu știau să bage limba în gură. Se schimbau pentru sport descoperindu-se tot mai mult, Cristina le privea burțile, unele mai pline, altele masive ca musculatură, îi plăcea să le inunde buricul cu degetul ca să vadă cât de adânc poate intra, le plesnea fundul ca să observe dacă sunt încordați. Deseori, fetele o criticau, râdeau, sau erau scârbite de toate gesturile triviale, pentru ele, Cristina era o persoană obsedată de apetență. Însă ea nu era deranjată, știa că e privilegiată printre băieți, îi cunoștea mai bine decât oricare altă fată, știa ce îi excită, ce îi enervează. De nenumărate ori, când venea Albert din pauză, după ce se săruta cu prietena pe hol, Cristina îi atingea penisul ca să vadă cât de tare e, se gândea că fetele nu au nici cea mai vagă idee de ceea ce vor băieții de fapt când le mângâie. Cristina nu era o fată foarte frumoasă, ceea ce o făcea să fie complexată, nu realiza, dar era complexată de faptul că era mai plină, avea o talie mult mai lată, bunăoară vedea asta când făceau sport, celelalte fete erau finuțe, aveau șolduri înguste, glezne subțiri, mâini asemenea unor crenguțe, erau nemachiate, pe deasupra erau bune la matematică, fizică, aveau medii mari și nu vorbeau despre sex. Cristina nu se simțea mai prejos decât ele, nu o deranja că nu știe să găsească vreo reacție complicată la chimie, îi plăcea mai mult să știe ce boxeri poartă Mircea, sau să vadă care dintre băieți are curajul să îi atingă sfârcurile. Cu toate astea, deși era plină de idei și părea fericită cu micile ei perversiuni, Cristina avea mereu senzația de vacuitate, sau câteodată de aprehensiune față de oamenii din jur și chiar față de ea. Nu știa dacă ceea ce face va avea repercursiuni asupra vieții, de fapt, nici măcar nu avea vreo viziune asupra ideii de viață, de țeluri sau de scopuri concrete. Deși imaginația ei atingea inimaginabilul, iar firea jucăușă o ajuta să treacă într-un mod mai superficial peste dificultățile vârstei, Cristina nu realiza ce se întâmplă cu ea, colegii, profesorii și uneori chiar și părinții aveau o părere oprobrie când venea vorba de comportamentul ei. Din jurnalul Cristinei: „Dragă jurnal, mama mi-a spus că pot să merg la pretrecerea lui Soso, mi-a fost greu să o conving că ceea ce am făcut la școală a fost doar o joacă, dar m-a crezut. Nu vreau să o mint, dar nu am de ales, altfel nu voi mai putea să îmi îndeplinesc visul cu Darius. Abia aștept să nu mai fiu virgină, sper că după ce o facem să nu mă uite, sau să mă trateze urât cum am văzut că fac unii…” Stând pe scările de pe holul blocului, Cristina îl privea pe Darius, îl vedea ca pe un eliberator al ei, cu ochii murdari de dermatograf în exces, fata se amuza împreună cu cei doi amici ai lor, râzând la glumele prostești ale băiatului. Darius i-a trimis pe cei doi la o mică plimbare… vrând să nu se mai lase așa ușor, Cristina a refuzat la început să se supună dorințelor băiatului, însă nu reușea să se stăpânească, nu știa de unde izvorăsc toate aceste dorințe, era cumplit să știe că Darius poate să facă ce vrea cu ea, lăsându-se pe spate, cei doi s-au întins pe jos. Cristina știa acum că lui Darius i se ridica repede, își ascundea mâna adânc în pantalonii lui apăsând ușor și revenind cu mișcările continue de jos în sus. Băiatul gemea mereu cu gura deschisă și cu limba împreunată cu cea a fetei, însă ceea ce era nefiresc era faptul că nu voia să ejaculeze. Cristina nu a atins niciodată sperma, nu prea știa cum arată, a văzut asta în filme dar nu știa exact ce compoziție are, era curioasă, dar în același timp, în sinea ei nu își dorea să cunoască tărâmul celălalt, al terminabilului bunăoară, ea trăia într-o poveste atemporală cu Darius, unde nu exista decât sfârșitul serii, însă cu continuarea celei de-a doua, celei de-a treia, celei de-a patra, celei de-a cincea, celei de-a șasea seri… Trecându-și mâna prin părul lui blond și scurt, Cristina tremura ca și când ar fi fost prima oară, mereu era acel sentiment primordial ce apărea ca un tresărit catatonic și dispărea atunci când fata își privea părinții tot mai dezamăgiți. Privind etajul patru, unde era geamul de la camera lui, își dorea cu ardoare în sinea ei să știe ce face, dacă doarme, la ce se gândește. Poate că dincolo de naivitatea ei și gândurile puerile, toate aceste clipe și jocuri erau o formă nouă de simpatie, cu siguranță că ceea ce făcea cu Darius nu era nimic specific vârstei copilăriei, însă dăruința ei era incredibilă, nu doar lui pentru că el era doar un puști tâmp, ea se dăruia plăcerilor noi de care avea parte și se folosea de trupul zvelt al băiatului pentru a descoperi ceva nou de fiecare dată. Îi plăcea să îi mângâie abdomenul înainte să meargă cu mâna ei mică în jos, sărutul era mereu tot mai moale, mai umed, iar Darius se folosea de ea în aceeași măsură și cu siguranță că știa că o poate avea în orice moment, îi mușca buzele pline lăsând-o fără respirație strângându-i fesele în palmele lui mari. În preajma ei, nu doar că era infatuat, ci și egocentrist, în preajma amicilor, Darius purta o apologie întreagă despre propria persoană și râdea năuc la glumele jalnice făcute pe seama altora. Cristina nutrea sentimente pentru acest băiat fără să observe că el vădește o mulțime de defecte, ceea ce făcea ca trăirile ei idilice să îi confere lui mai multă încredere.