Celula din tomberon
Cum de am trăit în penurie tot acest timp? Mi-am construit cutia asta din membrană plasmatică și sunt mult prea îngrămădit. Vreau să mă rog în epiteliu, să-mi lase vibrațiile cale liberă către
OCOana ConduracheCălătorie cu ciorile
Eu și ciorile(fragment din jurnal) Am părăsit ținuturile natale. Încă dorm în casa părinților, dar visez că fug să prind trenul care se îndreaptă spre est. E ciudată, și totuși frumoasă
OCOana ConduracheNu conteaza (continuare)
Cum era de așteptat, m-a cuprins în ultimele săptămâni o lene urâtă, cu somn adânc și lung. Am găsit o scuză bună. A venit primăvara, iar se schimbă vremea. E o adevărată corvoadă trezirea de
OCOana ConduracheȘi urșii au riduri
Din jurnalul Cristinei: „Dragă jurnal, în seara asta Darius mi-a pus mâna pe sâni, nu am știut cum să reacționez, l-am lăsat să meargă cu mâna unde și-a dorit, iar apoi, s-a oprit. Nu știu de ce,
OCOana ConduracheNu contează
A început să mă dezguste salcia… mă dezgustă doar pentru că nu văd apusul de ea. E doar un motiv fără temei, îmi place salcia, însă nu vreau să-mi placă pentru că ador această neplăcere de care m-am
OCOana ConduracheTutunul dăunează grav...
În circumstanțe misterioase m-am dezlegat de motive personele și am fost aruncată în necunoscut pentru a mă descurca cu propria mea existență celibatară și cât se poate de bizară. În vârtejul de
OCOana ConduracheLisanbona
Mâinile grele îi cad ușor pe masa de lemn șubred, bătrână și ea, plânge scârțâind amenințător. Ochii uscați erau acoperiți de ploapele grele ce-i cădeau adesea ca un nor greu peste cerul senin. Capul
OCOana Condurache