Mâinile grele îi cad ușor pe masa de lemn șubred, bătrână și ea, plânge scârțâind amenințător. Ochii uscați erau acoperiți de ploapele grele ce-i cădeau adesea ca un nor greu peste cerul senin. Capul
(Omul se plimba în pustietate, iar o voce îi vorbea de după deal.)
Divinitatea: Mă crezi că îți pot arăta culorile, iar tu vei fi cu ochii închiși?
Omul: Cred… mă crezi că pot să mă înec într-un
OC