Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

dialog cu tăcerea

1 min lectură·
Mediu
vremea trece înaltă și goală
îi recunosc pașii
pași fără casă
fără inimă fără mormânt
umbra mea se închină
se scutură de moarte de ploi
și de propria-i vârstă
brusc în memoria mea se face duminică
mulțumesc Doamne
că nu mă lași pradă mie
eu sunt toate greșelile mele
dar și vindecarea mea
în golul dintre stele
văd îngerii deveniți adolescenți
într-o întunecime răcoroasă și bună
în apele cu nuferi ale lui Monet
sau în vârtejurile de cer
iarbă și flori ale lui Van Gogh
în muzica verde a după-amiezii
nu destinul mă îmbrățișează
ci clipa
00786
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
96
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Nuta Craciun. “dialog cu tăcerea .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14188871/dialog-cu-tacerea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.