Poezie
călători în trenul unei după-amiezi
1 min lectură·
Mediu
vântul nu mă va mai răni
i-am cunoscut asprimea când sculpta monștrii
în ultimii nori ai acelei după-amiezi
i-am revizuit suflarea cu primele păsări ale zilei
le privesc zborul în apă
înecându-mă în formele mutabile ale esenţelor
un soare verde în spatele aerului
și galbenul din frunzele toamnei a foamei
pe care nu o potolim niciodată
călători în brațele pustiului și ale vieții
o viață fără timp și fără spațiu
o viață insulară cu proiecte uitate într-un sertar
un mic univers ce ne acoperă flacăra
care nu ne mai încălzește
am fost atinși de aripa acelor păsări neliniștite
ne ghicim prevestirile în cântecul lor
inima e un pendul oscilează între tristețe și zâmbet
florile îmbătrânesc pe câmpuri oamenii în casele lor
pe urmă fiecare călătorește spre cerul lui
001.064
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “călători în trenul unei după-amiezi .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14164871/calatori-in-trenul-unei-dupa-amieziComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.