Poezie
ultima toamnă
1 min lectură·
Mediu
îmi amintesc cum mă priveai în acea ultimă toamnă
în ochii tăi se luptau flăcările amurgului
brațele tale mă înconjurau strâns ca o iederă
cădeau frunze din cerul nostru iar glasul tău
era cald și umed dar nu-mi putea domoli setea
păream nemuritori și atât de tineri
copii jucându-se liber în renașterea sfântă a inimilor
mereu visători și febrili iar ora suna cristalin
și cerul era o amintire fidelă a culorilor
în care ne învârteam în ore de dragoste
atât de subtile și spațioase
viața era de o claritate absolută suspendată în eternul
moment al acelui prezent
bucuria noastră era explosivă ca fuga unor cai sălbatici
poate nimic nu a murit încă poate e doar confuzia
armonică a schimbărilor în toamna care are
mereu un zgomot de călătorie în urechi
poate încă mai păstrăm în noi vântul acela
care împrăștia peste noi frunzele
deși vârfurile castanilor rămâneau verzi
poate suntem aceiași copii care stau la rând
pe terasa timpului cu brațele deschise
așteptând să prindă iar daruri căzute din cer
neștiind că cerul se deschide pentru fiecare
doar o singură dată
031.908
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “ultima toamnă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14159028/ultima-toamnaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Pentru mine, poemul a avut un efect binefăcător, de refacere a structurilor sufletului. Melodicitatea, lirismul curgător al versurilor, opulența de sensuri și imagini vizuale ale cuvintelor rămân, ca o adiere, și după ce închid laptopul. Mulțumesc.
0
ce ai tu aici e mai mult decât poezie,
redai o stare de ”ultima toamnă” desăvârșită,
înalți cititorul spre acea stare,
așa se simte,
”... suntem aceeași copii care stau la rând pe terasa timpului ...”
un poem desăvârșit, ...
da, mi-a plăcut mult, mult !!! merită stele,
cu mult drag!
maria
redai o stare de ”ultima toamnă” desăvârșită,
înalți cititorul spre acea stare,
așa se simte,
”... suntem aceeași copii care stau la rând pe terasa timpului ...”
un poem desăvârșit, ...
da, mi-a plăcut mult, mult !!! merită stele,
cu mult drag!
maria
0
Anisoara, multumesc de semn si de viziunea care s-a mulat pe starea mea de emotie din aceasta toamna atipica.
Maria draga, nu exista poem desavarsit dar faptul ca cineva il poate vedea asa, il inalta pe cel care scrie pe o scara ce duce la cer. Multumesc frumos.
Iertare pentru intarziere, va imbratiez pe amandoua si va doresc sanatate si inspiratie! Sa ne citim cu bine!
Maria draga, nu exista poem desavarsit dar faptul ca cineva il poate vedea asa, il inalta pe cel care scrie pe o scara ce duce la cer. Multumesc frumos.
Iertare pentru intarziere, va imbratiez pe amandoua si va doresc sanatate si inspiratie! Sa ne citim cu bine!
0
