noemi kronstadt

\"din cer as taia pentru tine\"...agonicul\"a decupa\" mi-a devenit pur si simplu de nesuferit.
nu-l rescriu, dar iti arat cum l-as pune in partitura, e de ajuns.

hm...ma intreb ce sound ar avea poemul acesta, daca ai renunta la decupajul din titlu si ai lasa cerul in pielea cu care vine in lume...

hm....o poveste despre caderea in magia somei. reci, dar stralucitoare, pe care doar ceva la fel de puternic o poate desfereca

daca avem voie sa-i desenam o harta d-lui cantor si n-are biletele deja cumparate spre altundeva, mi-ar place sa urce pe Munte, sa bantuie prin Mare sau prin Desert...

familiarizati deja cu guturaiul cronic si noptile contorsionate ale d-lui rachieriu, iata-ne luati de complici inocenti la un alt cafting metafizic cu dulci_benignele noastre aspiratii spre o lume mai buna, ba chiar, daca e scoasa pe piata, chiar cea mai buna.smuciti dintre textilele cu norisori si somati sa deschidem pleoapa sudata burghez, conform emisferei nationale, constatam ca furam indusi cu malversatiune in eroare, oroarea izbindu-ne in retina ca lampa securitatii in ochii dusmanului patriei, ici la bas, convingerea ca e noapte pe bune.eh bien, nu era, pentru ca dumneaei, noaptea, se harjonea la kanal cu sobolanul dogmatic, o specie scarbavnica si cavernicola, de care ne dezicem fara scrupule.odata bezna repusa in drepturi, pleoapa dadu sa pice la loc, dar neeee, no chance.furam azvarliti in mijlocul unei paruieli cu ghionturi si istericale, ni se pusera in maini un scalpel si-un forceps, ma dadu timpul pe dinafara, mai ii daduram noi la plex, mai o logodna cu divort rapid, mai o butasire pe viu, mai cate un billet doux intre doua reprize de sugrumat minute, uite ca se duse si bezna din spatele termopanului celest.tocmai cand daduram sa picam lati, cu limba cat brusturele si sudoripara in flacari, de undeva de neunde, ni se scobori in fata o sforicica, cica sa ne aburcam si sa fim fericiti.eu m-am uitat dupa dove-ul meu preferat, dar era la baie si drumul prea lung.
poate la noapte.poate in alta viata, imi sopti galgaind asteptarea.

grea dilema, cherie....ori muta si savanta, ori guresa si vie, ori barbata de firma, printre puberi caramelizati
sugerez recomandantilor tai un glonte a la chilian, fantastic ce mult poate schimba goolul viziunea:)

hm...oare de ce imi sugereaza curtea interioara a unei inchisori?

hm...presupun ca personajul acela fermecator, mix de curara cu mutaba, care isi cantareste coada jucandu-se de-a poezia este....sunt eu?
salutari de la jumatatea lila:)

osul cozii, ala nevazutul, ajunse si el la urma, ca era mai pirpiriu.
se uita in jos si ameti.
se uita in sus si pe data tasni, se roti si se rasuci, caci luna, draga calcaiule, nu-i ca pamantul, aici cand cazi, cazi in sus.
uf, zise el, ce mic sunt
uuf, mai zise el, eu al cui mai sunt?
uuf, vino la mine sa ne jucam , zise cainele, dand vesel din cap

poetul nu zise nimic, pentru ca, draga calcaiule, si el cazuse foarte foarte sus

revin pentru o problema de principiu, deci esentiala.nu cred ca d-l dogaru apara o desueta onorabilitate victoriana si nici nu-mi imaginez ca este adeptul unei contabilitati morale duble. fara intentia de a initia , ex cathedra, vreo estetica caligrafica, amintesc iar de acel simt al armoniei interioare a scriiturii, care face ca excesele sa nu fie convingatoare si sa apara ca o induiosatoare acnee juvenila pe un obraz viguros modelat.
te vad perfect capabila de maladii mai serioase decat defularile astea suculente, poti fii dur , fara vanatai si toxic, fara spume la gura. atat.

el si doppel-ul plecati sa bantuie, imbracati unul cu celalalt, cu dinauntrul afara, camasa mirelui, camasa pomenitului intru
si aceeasi teama ca nu-si este inca

una din scriiturile, putine pe agonia, care-mi spun exact cat sa mai vreau.

mi-e pe plac ca gasesti in limba romana si arama batuta, si argintul vechi, si lucratura cu fir, fara sa sune calp si lemnos.
probabil ca este semnul unei gravitati in care ludicul socio-politico-eroticelor tale e doar o forma de des-franare.

pe cine?

vorbeam despre furie, despre digestia ei, despre detasarea de violul in grup, cu perversiuni, al emotiei imediate.
zen-ul nu scartaie, doar poarta spre gradina zen, uneori.

doar spun, alexandra, nu predic.

are cadenta hieratica a unei epopei despre intemeiere, intemeietori si , mai mult decat atat,despre ce este, cand nu se spune

ferm, elastic si erect.inca furios, dar vei trece si la maladii serioase, nu-i asa?

pentru ca le urasc

ele inca nu, pe mine.le urasc pentru ca seduc, mistifica, mesmerizeaza, jinduiesc, calcineaza, ticalosesc, edifica, vrajesc, sodomizeaza, flageleaza, pustiesc.pentru ca fac din noi stapani, de capul lor, dupa pofta noastra.si noi le suntem complici cu naturaletea cu care retina vede si stiletulloveste.si dincolo sunt altele, deopotriva, punctuatia divina.si, uneori, trebuie sa ne intrebam cat, unde, daca suntem noi, fara ele, ori suntem prinsi, fara scapare.
si daca dragostea nu este in primul rand a lor, intre ele, iar noi dusi de mana si asezati frumos, ca la spectacol.

iti multumesc ca nu te-ai speriat, calin.uneori, doare,dar trebuie sa stii intotdeauna daca dori tu sau dor ele.

ati venit, ati privit, ascultat, adulmecat, atins, palpat, masurat, radiestetizat.vi s-ar fi cuvenit sa va vorbesc fiecaruia in parte, dar cazusera si lucitoarele si straniile si coltii de gheata, cu treimea lor.dulcile pierisera primele, precum am spus de jos in sus, asa cum trebuie citit.m-am vazut cum ma vedeti, am adulmecat si eu retina voastra intoarsa, deopotriva.tu ai smuls femeia din ce nu se arata niciodata, angela, iar tu, carmen, ai urcat in dyana yoga, unde ea danseaza deseori.the cybertronic purgatory l-ai descoperit tu, florian, fix in ceea ce anghel vazuse un anacronic si indezirabil vintage.precum am mai spus, sunt contemporana cu limba romana, fara discriminari.o charta, probabil, victor, dar cu atat de putin erotism, incat nici macar ele, onctuoasele, n-au mai ramas din el, in poem.firica, indragostit de persona, cum altfel, o citeaza terapeutic, antiviral si echilibristic, ramanand bleauca la porti, cu mana streasina si ochiul falfaind.

si toti v-ati uitat dupa ea, dragostea, nu-i asa?

sub lingua, poti fi contemporan si cu babbage, si cu bosonii higgs, si cu imparatul -zeu, si cu bunica ta.era androida, bunica ta?
e despre carne, dar nu de pe oasele mele, e inchegat, desi despre dez-inchegare, iar cheagul e sub degetele tale, deopotriva.

fractalissimul meu preferat, unde-i dragostea? ma intrebi tu, citind fix in ce-am taiat, nu in ce-am tacut

daca-l simti descolacindu-se de jos in sus, de la dulce piano, spre forte taios, da.,e un bolero serpesc

vezi muzica pentru ca ea este in miez, dupa caderea carnii, ea nu se taie.
ai retina sonica uimitoare, liviu

pace nu e aici, ci exterminare, de la sfarsit, la sfarsit.

si da, este manualitate metodica si ura geometrica

e transcendere, dar in chiar carnea celor duse.nu se poate altfel, aici

ascutita e lumina din fanta ta, laurentiu