Nobody Hurt

andra pare să fie nici fetiță, nici femeie. oricum, portretul e îndrăzneț, aș zice, și bine conturat.

parcă în loc de \"iapă tânără\" ar fi mai potrivit mânză... și de la \"ghiozdan\" la \"coapsa vânjoasă\" e drumul lung, dar poate ai vrut să spui altceva și nu înțeleg eu.

\"să împacheteze cerul în pungi de 1leu\" mă duce cu gândul la filmul American Beauty.

ce înseamnă \"wining\"? din puțina mea engleză știu că dacă e de la \"to win\", atunci ar tb winning. dacă e de la \"to wine\", atunci e fain.

un poem frumos, dar nu înșeleg chestia asta: \"poftim în încărcător!\" Ce e \"încărcătorul\"? E vreo mașinărie?

Din toată poezia asta, îmi plac strofele a doua, a treia și a patra. Celelalte nu-mi transmit mai nimic, ba mai mult, mă împiedică să mă gândesc la cele într-adevăr frumoase. :-) ce legătură are titlul cu poemul?

Ideea nu e rea, dar poate trebuia să te depărtezi puțin de faptul real (pentru că după cât înțeleg pare ceva real și tragic). Uite, dacă aș fi tu, aș reveni pe text și aș expanda emoțiile, nu m-aș rezuma doar la adjective superuzitate gen „șocată” sau „emoționată”. Aș intra mai bine în sufletul lor dacă se poate spune așa. Aș reduce din numărul denumirilor de orașe. Aș aranja textul în paragrafe (pentru că nu știu cum să pun aliniate). Aș avea mai multă grijă la expresii bătucite care nu dau conținut: „freacă menta și pătrunjelul”, „totul pare să promită” (ce înseamnă „totul”?), „o groază de lume” iar nu spune mai nimic – tineri, bătrâni, curați, murdari, frumoși (cum anume?), nebuni (ce trăznăi?), subterani, nestruniți, agitați, împiedicați, democrați, ciudați etc. - , „concertul ăla tare”(?)... „cu toții încearcă o trezire, bând alte multe beri” nu-i cam brrruuum-brrruuum pe macadam?, „2 metri” – doi, „ajunge chiar să se emoționeze” – cum anume, asta tb. spus, „stă și se simte complexată” – iar, cum vine asta?, „prin comparație comparând”(?), „este băgată în seamă” – expresie răsbătută pe nicovală.

M-aș chinui un pic și aș scoate un dialog sau aș face un nod sănătos între Ruxandra și Flo încât finalul să aibă mai mare valoare. Așa cum e, Flo pare un oarecare. În afară că este imens dpdv fizic, de ce e el „mare”? Ai citit Marele Gatsby?

Și încă ceva, m-ai înnebunit cu genitivele. Așa să știi! Gata săpuneala! :-)

râuleț cu apă neagră
du-te tu în marea mare
spală-mi sufletul pelagră
și mă lasă nou în soare

păi loc e și pe aici pe la noi... știu niște câmpuri lăsate în paragină unde poți să ari și să faci o grădină de mai mare frumuseța... mi-a plăcut rima contrastivă șit/liniștit... poate e doar involuntară, altfel era și în partea a doua ceva

Mulțumesc vouă! Florin, mă gândesc să scriu ceva special pentru tine (te anunț). Ruxi, asta este vecina. Nu aflam dacă nu venea să ne ajute la gem. Dar acum, după ce am scris, îmi dau seama că n-am înțeles de ce toată pățania a fost gratis. (???) E, nu chiar, fiindcă a plătit trenul de Chitila dus-întors. Dar acelei Larisa nu i-a dat nimic. Și-mi aduc aminte că am vrut s-o-ntreb, dar am uitat. Un lanț de aur acolo, niște biștari, nu c-ar avea Tanti Rodica prea mulți dar totuși... Orișicât, nenea Dinu știe el mai multe. Merita să fac niște investigații, dar ce-mi păsa mie la vremea aia... O să scriu și o întâmplare pe care o știu de la el, dar ceva mai încolo.

Ruxi, stau și mă întreb cum de l-ai văzut tu pe dansatorul ăsta aflat la o vârstă așa cam înaintată, după câte reiese din text. Adică erai pe raft în bibliotecă?... Sau poate ascunsă sub birou? Ori? :-)

Oricum, e destul de bine conturat. Poate un accent dramatic și mai puțin nostalgic ar face dansul și mai interesant. Zic și eu... Oare zic bine?

CD

Îmi place stilul povestirii, chiar dacă se axează preponderent pe derularea faptelor în sine. Oricum, ochiul selectează ce i se pare mai important din mediu.

Și la mamaia în sat era un bărbat cam ciudat. Lumea observa că îl duce mintea departe, dar îl luau în râs. Din păcate, nu a ajuns învățător, poate și pentru că a ascultat prea mult la cei din jur.

Mai trec pe aici să aflu ce i s-a mai întâmplat lui Vasile.

M-am întrebat adesea de ce oamenii sinceri au uneori destine tragice. Nu pot decât să mă bucur că Laura a fost înconjurată de oameni care au ținut la ea. E un fapt deosebit că a reușit să scrie un jurnal despre ce a simțit pentru a afla pe viu prin ce a trecut. Cred că ar fi util pentru oricine trece prin perioade de criză identitară.

Cu siguranță, am mai aflat un autor bun aici pe site.

E un pic cam dezlânat și renundant la început, dar am înțeles principalul: ce e prea mult strică. Dacă privești ceva prea insistent, ajungi să te saturi.

Mă duc să mai citesc ce-ai mai scris.

112 parcă e un număr pentru apeluri de urgență. Nu știam că poți să-i chemi să-ți eutanasieze până și iubirea… N-am încercat niciodată. De ce oncologică? Interesant. Cu alte cuvinte, să ne iubim mai răruț că-i mai drăguț?

că bine zici de muzicile astea expirate...
nu poți să mai cumperi o pâine la minimarket că la-la-la-la
nu poți să te mai dai cu bicla la șosea că la-la-la-la
nu poți să mai suni un prieten că la-la-la-la pe mobil
nu poți să-i mai spui un banc în autobuz că la-la-la-la
nu poți să mai înghiți un mic și-o bere că la-la-la-la
nu poți să mai valsezi cu pelicanul că la-la-la-la

e cam mic fontul și port și ochelari

ce e albastru în nămol?

Adică după câteva-câteva, începe să sfârâie lumina ... așa ca uleiul pe foc... și umbrele sunt niște lumini prăjite care v-a să zică...

Pe urmă după ce mănâncă lumină prăjită (asta seamănă a răbdări prăjite...), vrabia pantofi visează...

De strofa a treia nu mă apropii... deși poate se întâmplă ceva interesant în căpiță... culcat... picior... :-)

La sfârșit hop-așa... cât pe ce un haiku... cineva pe/din cruce bea ceai de sunătoare ... nu are cană și bea direct din ibric. Măi, măi, măi...

eu credeam că poezia creează iluzie, deschide porți, ridică întrebări... dar s-ar putea să mă fi înșelat.

observ în acest poem o încercare împotriva unui sentiment al degradării și o nevoie acută de ordine.

spre partea a doua, rimele involuntare și un ritm interior (de ce e păstrat la beci?) salvează ceva prin nota de umor amărui.

se acceptă mătură cu vrăjitoare cu tot? oare cum poate „gemul de zmeuri” să producă teamă?

p.s.: începutul primei strofe e un pic „încătușat” are și o cacofonie între versul al treilea și al patrulea.

\"voi arunca pietre spre / undeva / acolo nimeni nu va fi rănit\" - dacă acel \"undeva\" e prin definiție nedefinit, de unde știi că \"nimeni nu va fi rănit\" și că \"e tare frumos\"?

ultimul vers mi se pare ca o mototolire a hârtiei pe care ai scris scrisoarea și, din pricina asta, aș fi renunțat la el. pentru credibilitate măcar

că bine zici, ce mi-o fi venit să scriu când bate la ușă admiterea? mi-a plăcut categorizarea și finalul. super atitudine!