ninel vrânceanu

Vreau să nu-mi doresc ce nu pot, Nu vreau să devin un simplu robot; Vreau să pot să fac haz de necaz, Nu vreau să fiu într-un veșnic extaz. Vreau să fiu sensibil la toate, Și vreau să cred

vino, sărută-mă în suflet adâââânc dă-mi o hrană ce știu s-o mănânc, hrănește-mă și armonizeză-mi trupul, cu sufletul, și spritul, cu universul, cu infinitul...

Vreau să scriu o carte iubirii, În ea să las un vers nemuririi O pagină, sau câteva teancuri O urmă, testament peste veacuri; Așa să rămână pe veci moștenire Esența umană: a lumii iubire Din

Iluzii, amăgiri, speranțe și vise... toate se pierd în cotidian și se frâng doar viețile noastre rămân legate de-apururi... o rugă la tine: nu muri - te rog - nu muri pentru mine... Iubire;

Îi spun anului 2 o o 9 adio și-i mulțumesc pentru ce ne-a dat, mie și vouă; În ultima lui zi mai am o rugăminte: să lase iubirea ce-a fost și am să-l țin frumos minte, În rest... mi-e

Eu nu-mi doream ce nu puteam Dar nu știam ce pot să am; Dar orișicum eu n-am avut Ce aș fi vrut și n-am știut, Ori poate eu puteam să am Mai mult decât ce îmi doream. Dar n-am dorit nimic mai

M-am visat alergând prin nămeți de cuvinte Cu greu mă mișcam, toate fiind sfinte Iar eu...păcătos, prea dornic de ele Le goleam de veșminte, Savurând doar esența, Miezul lor dulce... îmi

Visele noastre vor să plutească Viețile ne sunt legate pe veci, Sufletele au iubirea firească Mai presus de păcate și legi; Pentru noi iubirea este esența, Acea contopire supremă, Nu este un

mi-e dor de tine, vreau să dansez cu buzele mele aș vrea să pictez pe sânii tăi, pe gură, pe coapse lunecând spre trăiri tumultoase să valsăm, pe covorul de șoapte și visând că trăim ultima

Deschideți, că a venit primăvara A adus zumzet și vânt parfumat Grădinile și-au umplut călimara Picurând culoare în firul uscat; Ruginiul se colorează în verde Livezile se umple de

și dacă iar mi-e dor de tine pentru că dorul mi-l seduci, e dor ca timpul din destine, pe care fiecare treaptă urci; iar dacă zorii ne iau visul în port-făclii de aur alb, noi reformăm chiar

mi-e dor să-ți cuibaresc obrajii în palme, din trupul tau s-mi refac leaganul dorului, să retrăiesc infinitul exploziilor calme în profunzimile comuncării netrecătorului. atât de dor mi-e să-ți

am palmele petale de trandafir, iar sufletul un crin înflorit, de emoții cu greu mai inspir, inima-i plină, sufletul răvășit, mă rog ținând mâinile întinse, sufletul și petalele zboară, e

copilă dulce ca și seva unei mure coapte, iubește-mă și ziua cum m-ai iubit-n noapte, dă-mi ochii tăi văpaie dintre lavele și abis, sărută-mă cu patimă și du-mă azi în paradis! ia-mă-n

atât de dor îmi e de buzele tale, de privirile venid la mine agale, de pielea ta ca o catifea arămie, de mâinile ce poartă marea beție; mi-e dor chiar dacă-ar fi amăgiri, de-acel freamăt de

Aș vrea să-ți scriu un testament în care să îți las, Divina și singura mea mare bogăție sufletească, Această unică avere făcută împreună, pas cu pas, La care tu să nu mai ai pe nimeni să o

Dimineața îți sărut urmele lăsate discret în nocturn, o chitară mângâie strunele din visele noastre-n diurn, își reiau mereu cursul lor, armonizând trăirea firească între patimi, dorințe și

Și dacă astăzi iară plâng e numai pentru tine, că mi-ai lăsat un dor nătâng în semn de prețuire, năuc de-atunci de dor stingher, cum altul nu era, m-aș înălța acum la cer doar tu de m-ai

Deși se produc mari emoții în noi Avem nevoie de multă diplomație, Nu vrem din pământ să facem noroi Zădărnicind un sentiment de frăție; Acum este nevoie de spirite tari Ca durerea să nu

Rămân așteptând un semn de la tine Acele cuvânte ce schimbă destine, Dă-mi fiorul cu sens de speranță Ce ține sufletul mereu în balanță! Privirea ta plină de pură tandrețe Tot sufletul tău

Uneori și spațiul și timpul m-apasă, Mi-e teamă când mă bântuie un dor Și parcă viața mea-i prea tumultoasă Când încerc să redau al iubirii fior; Dar teama de dor nu vine din meine Și nici

O simplă apariție aduce străluciri de lumină; împrejur intuiție, simt acel răsfăț de felină, al buzelor freamăt tot trupul adulmecă locul, surâsul - un geamăt ațâță în privire tot

Mesaj pentru G2O, iar acum pentru G8: Voi sunteți și puterea celor ce nu pot, Poate că-i ignorați, și poate-i umiliți Dar uman ar fi să-i ajutați, să-i ocrotiți; Și ei sunt vrednici, totuși,

Ce mult am iubit o Sfântă Elenă, Cu ochi luminoși, cu trup de sirenă Cu buze aprinse de focul dorinței, Gesturi provocând motivul căinței; Ce mult am iubit-o, ce mult m-a iubit, Nicicând n-am