nicollè pierre

Lumea interzisă doar cu legile inimii, *cu același nisip* clepsidrica trecere de prin noi, cu aceleași anotimpuri ce își pierd visele precum hematii, și doar îngerii sunt desperecheați? Îmbrăcai fantoma cu crimele tale, cuvintele,

Călău și victimă despărțiți doar de eroarea: iubirea?

Nicolle

la o cană de amintiri
să ciocnim umbrele
zilelor cu soare în priviri

o mică continuare...

cu drag,
Nicolle

p.s. prietenia este un sentiment prețios iar anii își spun cuvântul, așa este

\"ai putea sculpta
în gaura acestei lacrimi
un monument
al așteptării\"

pe fațetele unei lacrimi se pot isca mici curcubee atunci când ochii le pot zări, acei pași ai melcului sunt adânciți uneori ...

cu drag,
Nicolle

\"Să bem un strop de doruri
și-o cană de-amintiri!\"

cât de frumos rostit aici,

cu drag,
Nicolle

\"și nu facem dragoste
căci din coapsa mea stângă
dragostea are un itinerar absolut necunoscut
mulțimii tale vide
în care am așezat ca o penelopă în fiecare zi
c u v i n t e

și atât\"

Da din partea stanga se isca mereu un itinerar necunoscut, unde cuvintele pot fi c u v i n… si atat …

cu drag,
Nicolle

de aripa delfinului, tu;
pe un cantec al vantului
ultimii saltimbanci
cu pasii de prin corabii
scufundate aproape
spre reintoarcerile aripilor
pe tainice tarmuri

cu drag,
Pierre

Hristos a Înviat!

Dragă Carmen

Cum se deschide acea fereastră spre astral, eu am simțit cum acele măști despre care ne povestești, se trezesc spre alte nuanțe ale luminii, de pe corabia fantomă a destinului ... deși întoarcerea de pe o eventuală Shamballa nu cred că ar fi atât de percepută doar prin măștile sufletului să zic așa... acea spirală te poate într-adevăr pierde pe un tărâm fantomatic, dacă mai reușești să te întorci...

Știu că nu te superi dar așa am perceput eu poezia ta,

cu drag,
Nicolle

*pe malul acesta însă
privirea mea ațâță sexul cerului
să-i iasă de plăcere dinspre margini
stelele*

eclipsată noaptea, de atâtea stele...

mă gândeam la același cuvânt deschid pagina ta și poate că am căpătat un răspuns,mulțumesc

cu drag,
Nicolle



|

*astăzi am simțit o poezie fără cuvinte*

superbă,

atât...

cu drag,
Nicolle

atât

Descompunerea dincolo de orice discrepanță dintre bun venit sau culoarea inimii? Printre secundele timpului; întâlnirea dintre umbre ce va să fie, iar în allegro se deapănă pasiuni nesfârșite... nu se poate opri... nu se pot schimba meridianele sufletului ... spre ceea ce ești când taci; fără certitudini nu mai credem nici în holograme așa este... cu inima ta spre apele din care este plămădită, cu o redescoperire nestăvilită de celelalte meridiane încrucișări de stele...

sublim

cu drag,
Nicolle

și mult succes în continuare Alina!

cu drag,
Nicolle

Încă o dată felicitări! mi-ar fi plăcut să pot fi alături de tine, dar mă bucur să am așa ocazia să te pot felicita,

p.s. sper să nu te superi dar scrie o pagină personală cu această invitație...

cu drag,
Pierre

ecoul privirii
pierdut prin roua ochilor...
străluciri nedescrise
apar la fiecare răsărit de culoare

cu drag,
Nicolle

Clopote stinghere , somnuri efemere, cânturile clopotelor revin precum dogite tânguiri, ce trec pe lângă catedrală, iar în final liniștea își preia supremația…

pline de har ascuns aceste clopote ale tale...

p.s. am vizitat colecția ta și impresionantă, îți mulțumesc că am avut ocazia să le văd,

cu drag,
Pierre

Priveam
poezie [ ]
rev 2


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de caragea ionuț [Snowdon King]

2006-03-27 | |


\"Priveam infinitul de la umbra sânului tău,
pescărușii zburau prin mănunchi de fuior,
pe umărul stâng îți plana un cocor,
pe dreptul soarele își trăgea răsuflarea.

Priveam liniștea serii în zâmbetul tău,
copilul de aur năștea sub muma de blană,
pierzându-se-n zare, scufundând un vapor
în marea de-aramă.

Priveam cum levitezi în universul senzual,
zeița cuvântului banal ce devenise epopee,
mă desprindeam de trup în spațiul temporar,
în picătura de magie.

Priveam luna scursă din lacrima ta,
de-un fir de păr atârnand o petală de nor,
cădeam cu brațe deschise în cerul tablou
contemplându-mi himera.

Priveam răsăritul mângîindu-ți urmele pașilor goi,
vântul șoptea nisipului uitarea,
un val rătăcit mă săgeta cu săruturi de dor
scrijelindu-mi durerea.

Priveam și am rămas un veșnic privitor,
am fost actor și am rămas un simplu autor,
am fost al tau și am rămas al tuturora, un solist,
poetul autist.\"

Ionuț Caragea este un poet preferat de aici de pe site, știu mă repet, sper să nu se supere că am postat aici și una dintre poeziile sale, mă bucur că nu pleacă, și așteptăm alte poezii...

atât

unghii ivite dinspre aripi
căutau pielea albită
de urmele lor
iar buzele rosteau
tăcerea ...

o sensibilitate aparte

cu drag,
Nicolle

Începutul de viață al crengilor ca un viitor drum, chiar și sub asprimea vântului intemperiile vieții, un început chiar și la retezarea unui ram, chiar și atunci când simți că te afli la sfârșit de drum, nu poate fi decât un nou început cu ochii închiși... se simt florile ce îmbălsăma aerul precum trecătoare clipe...

ne întâlnim din nou la a doua primăvară... , anul trecut tu îmi zăreai primăvara ce o invocam,

cu mare drag,
Pierre

Mă bucur, și mult succes în continuare...

cu drag,
Pierre