nicollè pierre

să îți fie calea lină
somnul purtător spre stele
numai de lumină
și în palmă zâmbetele

adunate

cu drag
N. Pierre

să fie!

de unde știai că îmi este singura dorință spre ... ceea ce vine?

Asemenea îți doresc și ceea ce gândești să îți fie împlinire
după voia Domnului.

cu mare drag
Pierre

\"I. Infernul

Motto:
Spre-amiaza vieții noastre muritoare
ajuns, într-o padure-ntunecoasă
mă rătăcii pierzând dreapta cărare...
(Dante Alighieri) \"

cărarea spre pierzanie a iubirii
îmi este viața și adâncul nepăsării
ce înconjoară doar priviri de vrajă
atinse doar de aripi ce stau de strajă

\"II. Purgatoriul

Motto:
Înalțe pânze-anchipuirii navă
Și-apucen larg pe ape ce-s mai clare,
Lăsând în urma marea de otravă...
(Dante Alighieri) \"

otrava nu se lasă în urmă
se prea poate a se curma
decât prin cartea flăcării
din care ies urmele cărării

pentru paradis nici nu am citit, nu există de multe ori aici e mai accesibil și nu nevoit a fi șlefuit diamantul care să ne ajute în pereceperea sa, atât de des.

frumos, atât
cu drag Pierre

Anul BUN vouă vă fie!

cu drag
Pierre

La Mulți Ani!

La Mulți Ani!

în noaptea aceasta dansăm.... dance me... till the end of... the word... atâtea îmbinări câte aripi ale cocorilor de ceață care nu par a fi atât de 1000 sau atât de plutitori pe calea descrisă de pictorii profeți sau poeți? aripile de ceață ale sufletelor sunt aceleași precum cele ale trupului dacă își poate păstra frumusețea ca și cum ar fi cel mai minunat blestem acela al parfumului plumburiu de fantomatice
pasuri spre lumea celor care își adaugă cuvântul lângă cuvânt numai așa poate își vor mai atinge aceeași aplecare asupra CUVÂNTULUI

\"la începu a fost CUVÂNTUL iar cuvântul era DUMNEZEU\"

toate cele bune, și un an plin de minuni și scânteieri de vorbe șlefuite de diamantul din inima ta

atât
Pierre

La Mulți Ani!


prea sensibil mamă știu mi-ai spus-o cu fiecare
\"naștere
numai eu sunt surdă și azi și până la
treptele templului
acolo unde nu mă mai așteaptă
nici o mână uimită\"

se știe că toate versurile au o rezonanță aparte aici în templul tău... și sunetele tale ne răpesc dincolo de orice tentativă de a fi mai negativiști...

anotimpurile își cer tributul de a fi părăsite numai și numai în inima copilului universal...
nu puteam judeca atâta timp cât numai Domnul... ne poate judeca, nu noi pe alții, binențeles dacă judeacăm dansăm cu durerea aici, în inima uitată de real...

sau este un alt vals precum o incantație a ultimei lebede mute, ce își ceartă piatra nestemată crăpată pe fruntea înghețată de atâta ... tăcere a cuvântului?

cu aceeași uimire de atâtea minuni de versuri
Pierre

Draga mea..

eu spun că fiecare are un timp al său așa că... noi îl seducem după pofta inimii, nu el ne poartă spre cruce tot noi, și indiferența pe care o avem față de necesitățile inimii inimii sale, și boala se naște zic eu tot dintr-o altă boală a sufletului, iar placebo este la orice scăpărare de pas...

plăcut...

cu drag
Pierre

numele tău draga mea, nici nu va fi nevoie a fi rostit, ci va fi cântat, deși nu înțeleg de ce e atâta gândire spre nefire... una câte una filele ultimului și acelui jurnal de lumină deschis de îngerul tău va fi spre a nu fi decât târziu, oglinzile... sper să mă înșel dar îmi pare un gând spre moarte, același etern gând al tău, de dans și plutire despre Eros și Thanatos...

numele tău da așa este, șade scris pe fiecare reflectare a cristalului inimii tale, și de fiecare dată altă toanlitate de iubire.

atât*
con affetto
Pierre

Fie ca zâmbetele de pe chipul dumneavoastră să nu atingă terminarea nicicând, iar fericirea să se ia la trântă mereu cu Bucuria... :)))

din inimă
cu drag
Pierre

zăpada tresare la fiecare floare fermecată de cristal neștiut decât de cei care îi cântă splendoarea... și o aud de prin cerul umflat și se scutură de flori de colț topindu-se în sufletul celor care te citesc...
mulțumesc pentru lectură...

atât
Pierre

*Seara ca o seară,
Cana cu vin ca o cană cu vin,
Ecoul ca o oglindă:-
“Alice nu mai locuiește aici. Alice nu mai locuiește aici. Aliceee....\" *

Este totul aici mirifică atingere a unei lumi nebănuite ce zace într-un pahar cu vin... dacă am servi cu toții acel pahar la o margine de vis prin cântec de sfere atinse de cuvânt... așa este ai dreptate trebuie căutată Alice... restul este mai mult decât simplu fără a mai deschide vreo carte? oare? ce zici... este chiar atât de simplu dacă o aflăm pe Alice zăcânda din noi, sau ce a mai rămas din ea, eu zic că da.

mă întorc sunt mai multe de spus
cu drag
Pierre

alt nume, alt sine, altă regăsire fără de urmele trecutului prin pământul care ar mai ascunde focul negru... coșmar neintuit de spaima revărsată... din ascunse...

ochi de moarte... spre țărâna visului din vis de nume făr de nume să ne îndrume...

apusul nu mângâie decât palatele luminate prin candelabre Venețiene... insule de lumină... ce nu vor pica ...

frumoasă scrijelire de poveste...


cu drag
Pierre

lumea aluneca fara sania de lemn ce nu se frange chiar daca singurul derdelus esti acelasi plutitor pe cristaline sunete de iarna a copilariei...
destul de ascuns sensul cuvintelor... inghetate spre scurgerea fulgilor secundari...

Pierre

\"Uneori ideile ți se abat asupra sufletului ca un zbor de fluturi albi\" N.Iorga

frumos ...

cu drag
Pierre

atât

\"hai să ne urcăm în primul tren
să ne agățăm din mers
mi-aș tăia mâinile dacă aș ști că în felul acesta s-ar rupe firele argintii cu care suntem legați de interfața asta\"
...





\"în câteva secunde o să pun jos ceașca de cafea creionul lângă o să încep numărătoarea inversă tu scrie bilețelele de adio

noi o ștergem de-aici\"

cu drag
Pierre

sublimarea...

\"dacă Dumnezeu nu ar exista atunci ar trebui inventat\"

referitor la Teoria Evolutionista, am crescut cu ideile Darwiniste in cap intrebându-mă de multe ori cum se poate știi exact evolutia omului din maimuță, da sunt o grămadă de dovezi știițifice de la modificările craniene până la adaptările la mediul înconjurător, însă... știința sufletului într-o zi mi-a dat cu toate cărămizile în cap, și s-au anulat toate concepțiile acumulate într-o viață, crede-mă că până și nașterea mi se pare un mare mister deși nu e ... se știe dezvoltarea celulei din momentul conceperii până în clipa nașterii dar nu se știu destule pentru a explica anomaliile care nu sunt neapărat numai de cauză genetică... atunci... influențe intrauterine? de la muzica pe care o ascultă mama până la sentimente... sufletul este viu de pe atunci însă tot de atunci începe să fie vârcolac, începe să plătească trubutul nașterii, să uite amintirile
sufletului, mai pot rămâne doar frânturi...

mulți doctori afirmă că după studii amănunțite cei care au fost genii ar fi avut fontanella nesudată... revelațiile să fie legate de o deschidere spre cer mai mult sau mai puțin osoasă, eu una nu cred asta...

apoi am înțeles când ai scris că Darwin este tâmpit ce ai vrut să spui dar... era un subiect care mă depășea atunci sau nu eram în starea necesară ... apoi desigur ar trebuit să existe și Darwin altfel... am mai fi căutat dovezi încă înlocuirea ideilor biblice cu cele ale naturalismului evoluționist, la propriu o altfel de moarte a lui Dumnezeu;

BARCA ideea de plutire nesfârșită un simbol cu o desitate dură aici, am înțeles mulțumesc de lămurire, și vagoanele tale nesfârșite cu ferestre spre Sacru... plutire sau scufundare spre noi este acolo și moarte și viață* de dincolo de moarte* a morții de dincolo de moarte* ce vorbe de duh mi-ai șoptit... mulțumesc.

în sens creștin simbol al salvării și al mântuirii...

ar fi multe de spus...

*luntrea morții pornește singură la drum...* adică noi ne ucidem simțurile dincolo de a fi și a râmâne doar simțuri atunci când încercăm să le descifrăm... derulăm papirusul interzis... la mine de fapt moartea este acum în astă viață murim pentru a fi cu adevărat vii... dincolo este
adevărata viață... or fi legate de amintirile sufletului ceea ce spun aici... este o inchisoare frumoasă pentru a învăța simțurile să rămână cele ale sufletului se învață continuu uitarea spre a nu uita CUVÂNTUL...

cu mare drag pentru inițierea în care mă răpești
mulțumesc din suflet
Pierre

două celule de lumină... trup și suflet nu doar celulele timpului ... sau mitul sculptorului Pygmalion se referă în special la relația dintre creator și opera sa, jertfa pentru creație asemănător cu mitul românesc al lui Manole, statuii neterminate nu îi lipsește decât viața, prin care și-ar pierde farmecul său de piatră însuflețită dincolo de static, zborul dincolo de zbor...

apoi până și creatorul Manole piere în cele din urmă dovadă că se cere o jugulare a vieții în schimbul altui mod de supraviețuire dincolo de viață, și creator;

Galateea prin insuflețire ar înceta să mai fie ea, precum și Pygmalion;

moartea Anei răpește spre ideea de înălțare dincolo de ideea de viață a trupului, și fiecare trup de om ar trebui unit cu trupul de lumină din care s-a format...

\"Colaborarea intimă între artist și materialele folosite, precum și pasiunea care unește bucuria meseriașului-cu elanul vizionarului, îl duc pe rînd la esențializare, la forma ideii în sine...Sculptorul trebuie să își pună spiritul în armonie cu spiritul materialului.\" Brâncuși

poezie ta este o rugă de la început până la sfârșit pentru artă, iubire, feminin...

osul anotimpului sacru

mulțumesc de lectură
cu drag
Pierre

două celule de lumină... trup și suflet nu numai celulele timpului ... sau mitul sculptorului Pygmalion se referă în special la relația dintre creator și opera sa, jertfa pentru creație asemănător cu mitul românesc al lui Manole, statuii neterminate nu îi lipsește decât viața, prin care și-ar pierde farmecul său de piatră însuflețită dincolo de static, zborul dincolo de zbor...

apoi până și creatorul Manole piere în cele din urmă dovadă că se cere o jugulare a vieții în schimbul altui mod de supraviețuire dincolo de viață, și creator;

Galateea prin insuflețire ar înceta să mai fie ea, precum și Pygmalion;

moartea Anei răpește spre ideea de înălțare dincolo de ideea de viață a trupului, și fiecare trup de om ar trebui unit cu trupul de lumină din care s-a format...

\"Colaborarea intimă între artist și materialele folosite, precum și pasiunea care unește bucuria meseriașului-cu elanul vizionarului, îl duc pe rînd la esențializare, la forma ideii în sine...Sculptorul trebuie să își pună spiritul în armonie cu spiritul materialului.\" Brâncuși


cu drag, mulțumesc de lectură
Pierre