Nicoleta Stefanescu

nicoleta.stefanescu@totalnet.ro
pentru conversatie. :0)

Of, of of, cum iti mai place tie sa ne rupi baierile inimii!
Chiar trebuia sa-mi amintesti ca sunt muritoare si nu stiu de capul meu?

Sarbatori fericite!
Nic

Ma vad nevoita, pentru a cata oara, sa-mi las treburile urgente (cum ar fi rezolvarea crizei din Irak) pentru a va deslusi.
Domnu Ioanid, trebuia bre sa studiezi rezistenta materialelor si atunci stiai ca daca amputezi un calorifer in timpul iernii nu poate curge decat apa rece, ca de, e ger afara. Da\' io cred ca alde dvs. aveti apucaturi burgheze (mi-am dat seama dupa greutatea pe care o aveti), si pretindeti caldura in mijlocul lui decembrie. Pai bine nea\', ca nici nu pot sa va zic altfel, asa credeti dvs. ca se fac studiile aprofundate?! Pai eu cand aprofundez ceva, aprofundez, nu ma joc, eu nu numai ca mananc paginile dar mananc si cotorul (cu putina zeama de lamaie si un vin de Odobesti). Asa sa stiti! Feciorul dumitale are tendinte intelectuale si nu pot decat sa-l felicit!

La multi ani cu sanatate si tot ce va doriti, prieteni adevarati si multe bucurii!
Nicoleta

La multi ani! Sarbatori fericite!

Domnu Anton,
viu cu palinca, da\' dumneata tre\' sa-mi dai jumari si cateva kile da carne de sufletul porcului, sa ajung sarcu in Rai
(intre timp a invatat sa zboare). Si daca ajunge in Rai, nu mai am nici eu probleme cu cei de la protectia animalelor, cum bine a remarcat duduia motzoaca.
In alta ordine de idei, nu trebuia sa-l invitati pa popa Trica. Sa va spun ce-am aflat despre el:
Mai asta vara a avut intr-o zi fo\' sapte pomeniri, s-a dus la toate, s-a indopat la toate ca de, bucatele trebuiau blagoslovite, iar cand sa treaca un pod, i-a pleznit burta! Dascalu\' Fotea n\'are de lucru si zice:
-Aoleu Parinte, ce ne facem ca mai avem o pomenire?!
-Unde taica?
-Uite acilea, peste pod.
-Coasa-ma ca merg si io!
Asa ca trebuie sa cantariti bine situatia si mai ales porcu\', sa vedeti daca-i ajunge parintelui.

Saru\'mana frumos de aprecieri!
Draga Ioanid, ma vad nevoita sa inetrvin si sa-l contrazic pe domnul Nexus.
Vorba asta cu zburatul porcului este foarte veche, de pe vremea lui Darwin (un domn care tinea tutungerie in piata Matache).Acest domn a calatorit foarte mult in tinerete (unii spun ca ar fi ajuns pana la Buhusi). Calatorea mai mult pe mare si i se facea rau. Asa ca atunci cand ajungea pe uscat era foarte ametit si vedea lucrurile cu susul in jos. Cand a ajuns prin niste tinuturi exotice si pline de lucruri nemaintalnite (se pare ca era la Cernobal), a confundat tapirii zburatori cu porcul domestic. Tapirii astia zboara la altiduni mari si coboara in picaj in cuiburile lor din copaci. Darwin a fost mirat de ce vedea si a scris despre porci zburatori ca despre veriga lipsa dintre pterodactil si rata leseasca(izvoarele sustin ca mai era si miop si nu purta ochelari din motive estetice). Asistentii lui l-au tras de maneca zicand:
- Maestre, maestre, astia sunt tapiri!
Da\' el nu i-a crezut si a ramas asa: porcu\' zboara. Problema e ca nu zboara totdeauna si nu in Romania. Dar noi inca asteptam aceasta minune, impreuna cu aparitia placintelor pe gard si a cainilor cu covrigi in coada. Sper ca v-am lamurit si ca apreciati efortul facut de mine pentru documentarea ata de stiintifica. Acum ma scuzati, dar trebuie sa plec, am de facut un cuib in plopul din fata curtii si trebuie facut mare ca godacii astia pot ajunge pana la 200 de kile.
Eu tot mai sper sa-mi vina mintea la cap.

Va multumesc tuturor pentru aprecieri si ma bucur ca am reusit sa va amuz.
DragaOmer,
daca tu consideri cele scrise de mine drept discriminatorii, eu nu pot sa spun decat ca e dreptul tau.
Mi-ar fi placut sa stam de vorba marti seara, dar am avut impresia ca tu nu doreai lucrul asta. Sa fie atitudinea ta discriminare bazata pe afinitati?

Mi-a placut teribil poezia matale! Nu sunt sigura de ultimul vers, s-ar putea sa gresesc, dar parca e putin prea rece pentru tandretea poeziei.

Frumoase imagini!

Si mie imi place.

Frumoasa si poezia si ideea. Ultima strofa ar mai trebui putin lucrata as zice eu.

Mi-e mi s-au aburit lentilele ieri dimineata, cand coboram la metrou. Asa ca am cazut si mi-am putin nenorocit laba piciorului stang. Acum stau cu el aninat de sertarul din mijloc al biroului si ma mir de felul in care mi s-a schimbat perspectiva asupra sarbatorilor de iarna!
Poate scriu o poezie!
:0)
La multi ani, Liviule!

Draga domnule Anton,

problema ridicata de dvs. este una foarte grea. Noi aici, la redactie, am incercat acelas lucru si am facut hernie, da\' ne tratam.
Pe urma am stat si m-am gandit profund (aproape trei secunde), dupa care m-am scarpinat in cap de iluminarea pe care am avut-o (probabil ca a contribuit la asta si neonul din bucatarie): normele astea au in vedere o \"ucidere mai umana\" a patrupedului. D\'aia io zic sa tratati porcu\' cu multa umanitate (se gaseste la alimentara) plus 100 de \"vutka\"/kg corp. Asta ar trebui sa-i schimbe perspectiva asupra vietii si sa vrea sa moara. Totul e sa-l prindeti inainte sa se arunce de pe pod.
Daca nu reusiti, puteti sa sustineti ca erati prin curte, va plimbati, cand pe neasteptate porcu\' s-a impiedicat si a cazut de trei ori in cutitul de taiat verdeata pentru rate. Asta ar trebui sa-i linisteasca pe oamenii legii. Asta sau o pulpa din spate.
p.s. Sa va cumparati rate.

Poate i-au scapat degetele pe tastatura. Sau nu. :0)
Poezia schioapata putin, dar e frumoasa, clasica.

Conteaza cum le vezi tu, nu eu. Asa ca lasa ouale, pardon, ceasurile acolo :0)

Aici se cere glont de argint. Dar nu am decat o steluta aurie sa-ti lumineze drumul.

Ce mi-a placut! Si mai ales faptura de azur. Bravo, \'metre (de la cumetre, desigur)!

Uite cum trece timpul
in pasi de balerin,
cum face piruete
pe lacrimile mele,
cum se rostogoleste,
cinic,
prin parul meu albit.
Tandrete, strans de mana,
o soapta stinsa-n zambet,
imi spun ca totu-i bine
si-acasa am ajuns.
Un an in plus pe umar
si zece peste pleoape,
ce grea imi este haina,
ce limpezi lacrimile.

M-ai inspirat si pe mine. Poate am sa iau randuletele astea sa le dezvolt in ceva.

Contor la teava de apa sfintita este? Dar la lacrimi?

Eu am inchis radioul. Stau cu nasul lipit de geam si ma gandesc sa ma fac talhar(a) de sanii. Uite ce ninsoare frumoasa a venit si eu nu am vehicul! Poate ne da Dumnezeu un an mai bun.
Te vad diseara. Sa nu zici ca nu vii ca te asteapta o doamna, adica eu, in caz ca nu ai inteles :0)