Nicole Chinez

ne leagă tăcerea și plângem în taină ne atingem prin gânduri vise, rugăciuni niciodată spuse până la capăt ne învață viața să ascundem iubirea oamenii nu ne aud oftând când privim prin

ai spus că mă înveți să ating fluturii în zborul lor ai spus că mă înveți să trag cu arcul raze de soare te-am crezut nimeni nu m-a iubit ca tine pe trup am lipiți fluturi în

Dragostea mea, în fiecare seară îngenunchez înaintea căminului, privesc flăcările și trimit gândurile să te caute. Ele se duc, ascultătoare dar de fiecare dată se întorc triste și îmi arată pumnii

sângele se strânge în amândoi sânii ca un vin vechi pregătit pentru degustare inima-i goală, se rușinează atunci când ochiul tău străpunge mușchiul roșu, fierbinte până-n miez citind

mă întrebi cât de mult te iubesc îți amintești, anul trecut te-ai îmbolnăvit erai răcit rău, ziceai că trebuie să te duci la servici iar eu te-am oprit acasă, motiv să mă ajuți la o temă

Doamne, spunem că nu simțim în viață binecuvântările Tale dar nu pentru că ne iubești, suntem încă în pântecele maicii teși atât de tainic toate după naștere ne dai înger păzitor și o

Am lipsit vieții mult prea multă vreme Dar m-am rugat în fiecare seară Chiar vântului i-am spus pe nume să te cheme Prin șoapte sau acorduri de chitară. Vreau sa-ți sărut iar mâinile,

când voi uita ce sunt Tu să mă cerți n-am loc înmiresmat pe veci al meu sub soare iar de țip că-s cineva să potolești ardoarea mea de-a demonstra că sunt mai sus decât orice sau

ascultă cântarea mea iar tu, vântule du-mi suspinul inimii departe să-l știe pământul să-l audă cerul apoi să se piardă în Cel ce este de vorbesc lumii, caută să mă sfâșie ca și câinii turbați

Pe colina dinspre răsărit a muntelui aceluia creat special pentru noi au crescut trandafiri sălbatici urc în fiecare noapte zdrelindu-mi genunchii și coatele de stânci colțuroase doar

de-abia am învățat să zâmbesc și cerul s-a deschis a început să plouă cu găleata am plâns de ciudă bând un pahar cu vin să capăt curaj m-am dus pe acoperișul blocului și am dansat, goală până

Îți cânt o melodie ce nu a mai fost auzită de om până acum, doar inima mea a cântat, mai știi nopțile în care te trezeai și ți se părea că auzi fâlfâit de aripi la geam? Ei bine, erau acordurile

atâtea cuvinte s-au pierdut și sentimente odată cu trecerea anilor am îngropat adânc în țărâna de la marginea pădurii cenușa rămasă din jertfa de pe altarul dragostei suntem ca niște

Pământul s-a oprit, inima la fel. Nu mai pot respira. Degetele îmi fug pe tastatură, mi-e dor de tine. Cine ești tu, cine sunt eu, nu mai știu. Dragostea mea, mai presus de dorința trupească,

Îmi sunt înghețate palmele, mă dor sânii, în jurul meu e întuneric, dau perdeaua la o parte poate luna nu este ascunsă după nori și vederea ei mă va liniști. Lumina lunii este rece, mai e mult până

în fiecare seară adaug un capitol poveștii noastre de dragoste când sunt aproape de sfârșit mă trec fiori te gândești la mine e firesc, închid manuscrisul mă strecor în pat și... unde

mi-e dor să mă atingi să-mi săruți fruntea, obrajii și umărul pe care ai desenat un crin iar când te privesc să văd reflectându-se în ochii tăi imaginea lacului scăldat în raze de soare

băiețelului meu îi place să se privească în oglindă râde uneori mă strigă hai, mamă, ține-mă de mână ne stă bine alături Dumnezeu ne binecuvântează, fiule porțile cerului s-au

sufletul meu îți cauți împlinirea toate-s trecătoare pământul este o mărgică albastră legată de un fir de mătase, îți închipui un fir doar să susțină atâta greutate și frumusețe câte nu-ți

mă gândesc să-ți scriu despre dorințe, vise, speranțe ape ce le-am lăsat să curgă înspre sufletul tău cu tot cu sentimente ochii îi plec rușinată tresar, mă înfior mi-e dor de unirea

iarbă verde petale de flori și frunze arămii peste tot în jurul nostru mâinile ți le sărut superbe poeme de dragoste respiră azi sufletul tău, miresme de mir pământului lasă, semn te

oriunde mă duc oamenii mă privesc mirați se vede prin trup inima ori mintea e carte deschisă trebuie să-mi țin pleoapele închise pe jumătate pumnii strânși să nu râd privind cerul astfel