ne leagă tăcerea și plângem în taină
ne atingem prin gânduri
vise, rugăciuni niciodată
spuse până la capăt
ne învață viața
să ascundem iubirea
oamenii nu ne aud oftând
când privim prin
ai spus că mă înveți
să ating fluturii
în zborul lor
ai spus
că mă înveți să trag cu arcul
raze de soare
te-am crezut
nimeni nu m-a iubit ca tine
pe trup am lipiți
fluturi în
Dragostea mea, în fiecare seară îngenunchez înaintea căminului, privesc flăcările și trimit gândurile să te caute.
Ele se duc, ascultătoare dar de fiecare dată se întorc triste și îmi arată pumnii
sângele se strânge
în amândoi sânii
ca un vin vechi
pregătit pentru degustare
inima-i goală, se rușinează
atunci când ochiul tău
străpunge mușchiul
roșu, fierbinte
până-n miez
citind
mă întrebi cât de mult te iubesc
îți amintești, anul trecut
te-ai îmbolnăvit
erai răcit rău, ziceai că trebuie
să te duci la servici iar eu
te-am oprit acasă, motiv să mă ajuți
la o temă
Doamne,
spunem că nu simțim în viață
binecuvântările Tale
dar nu pentru că ne iubești, suntem
încă în pântecele maicii
teși atât de tainic toate
după naștere
ne dai înger păzitor
și o
Am lipsit vieții mult prea multă vreme
Dar m-am rugat în fiecare seară
Chiar vântului i-am spus pe nume să te cheme
Prin șoapte sau acorduri de chitară.
Vreau sa-ți sărut iar mâinile,
ssst
ce mult îmi place liniștea
pot să-mi aud gândurile
în lume e tulburare
plăcută e pacea, mai ales
în ceasurile târzii din noapte
sufletul simte bucurie și ușurare
doar inima mai geme
când voi uita ce sunt
Tu să mă cerți
n-am loc înmiresmat
pe veci al meu
sub soare
iar de țip că-s cineva
să potolești ardoarea mea
de-a demonstra
că sunt mai sus decât orice
sau
ascultă cântarea mea
iar tu, vântule
du-mi suspinul inimii departe
să-l știe pământul
să-l audă cerul
apoi să se piardă în Cel ce este
de vorbesc lumii, caută să mă sfâșie
ca și câinii turbați
Pe colina dinspre răsărit
a muntelui aceluia
creat special pentru noi
au crescut trandafiri sălbatici
urc în fiecare noapte
zdrelindu-mi genunchii și coatele
de stânci colțuroase
doar
de-abia am învățat să zâmbesc
și cerul s-a deschis
a început să plouă cu găleata
am plâns de ciudă
bând un pahar cu vin
să capăt curaj
m-am dus pe acoperișul blocului
și am dansat, goală
până
Îți cânt o melodie ce nu a mai fost auzită de om până acum, doar inima mea a cântat, mai știi nopțile în care te trezeai și ți se părea că auzi fâlfâit de aripi la geam?
Ei bine, erau acordurile
atâtea cuvinte s-au pierdut
și sentimente
odată cu trecerea anilor
am îngropat adânc
în țărâna de la marginea pădurii
cenușa rămasă din jertfa
de pe altarul dragostei
suntem ca niște
Pământul s-a oprit, inima la fel. Nu mai pot respira. Degetele îmi fug pe tastatură, mi-e dor de tine.
Cine ești tu, cine sunt eu, nu mai știu.
Dragostea mea, mai presus de dorința trupească,
Îmi sunt înghețate palmele, mă dor sânii, în jurul meu e întuneric, dau perdeaua la o parte poate luna nu este ascunsă după nori și vederea ei mă va liniști.
Lumina lunii este rece, mai e mult până
Noaptea mă apropii de pat și te privesc cum dormi. Îți mângâi fruntea, ochii închiși și pieptul.
Mă strecor în visul tău. Altfel nu se poate, nu vreau să te trezesc. Zâmbești, m-ai simțit.
Mă
în fiecare seară
adaug un capitol
poveștii noastre
de dragoste
când sunt aproape de sfârșit
mă trec fiori
te gândești la mine
e firesc, închid manuscrisul
mă strecor în pat
și...
unde
mi-e dor să mă atingi
să-mi săruți fruntea, obrajii
și umărul pe care ai desenat un crin
iar când te privesc
să văd reflectându-se în ochii tăi
imaginea lacului scăldat în raze de soare
băiețelului meu
îi place să se privească în oglindă
râde
uneori mă strigă
hai, mamă, ține-mă de mână
ne stă bine alături
Dumnezeu ne binecuvântează, fiule
porțile cerului s-au
sufletul meu
îți cauți împlinirea
toate-s trecătoare
pământul este o mărgică albastră
legată de un fir de mătase, îți închipui
un fir doar să susțină
atâta greutate și frumusețe
câte nu-ți
mă gândesc să-ți scriu
despre dorințe, vise, speranțe
ape ce le-am lăsat să curgă
înspre sufletul tău
cu tot cu sentimente
ochii îi plec rușinată
tresar, mă înfior
mi-e dor
de unirea
iarbă verde
petale de flori
și frunze arămii
peste tot în jurul nostru
mâinile ți le sărut
superbe poeme de dragoste respiră azi
sufletul tău, miresme de mir
pământului lasă, semn
te
oriunde mă duc
oamenii mă privesc mirați
se vede prin trup inima
ori mintea e carte deschisă
trebuie să-mi țin pleoapele
închise pe jumătate
pumnii strânși
să nu râd privind cerul
astfel