Poezie
Ispită dulce
1 min lectură·
Mediu
Pe colina dinspre răsărit
a muntelui aceluia
creat special pentru noi
au crescut trandafiri sălbatici
urc în fiecare noapte
zdrelindu-mi genunchii și coatele
de stânci colțuroase
doar pentru a mușca din petale
mi-e foame, da
nimic nu se compară
cu gustul dulce- acrișor, lichidul
umezind limba și cerul gurii
eva mea
așa îmi spuneai
de câte ori te sărutam
ispitindu-te cu felii de măr copt
tăvălite în zahăr pudră
nu mă duce, femeie, în păcat
să-mi uit gândul
vreau să semăn grâu, să cresc livadă
să sap fântâni
râdeam și mă alintam
iar tu mușcai din pulpa fructului
sedus de nurii mei
au trecut secole de atunci
dacă mă auzi, să știi
că mi-e dor de tine
și flămânzesc.
002229
0