Mediu
Prin umbre de ocean, te găsesc răvășită,
Cu un sân dezgolit, fremătând a ispită.
Și pe umărul tău, raza palidă-a lunii
Își găsește-adăpost de privirile lumii.
O palmă-mi transpiră și un dor necuprins
Îmi învăluie trupul de bărbat neatins.
Îți acopăr cu ochii, sânul fraged, tăcut
Și îl simt printre buze, căutând un sărut.
Ochii tăi mă găsesc, transpirat, rătăcit
Și mă simt un copil, rușinat, amăgit.
Oglinda de stele din oceanul salin
Îmi transmite fiorul născător de suspin.
Și când pasu-ți ușor se îndreaptă spre mine
Mă transform în nisipul de pe tălpile-ți fine.
Mâna ta mă dezmiardă, cu atingeri profunde,
Și-mi găsește dorința care n-o pot ascunde.
Clipa nopții se stinge în sărutul astral
Ce ne poartă-n iubire pe-al oceanului val.
Cad pe plaja pustie, stropi străini de durere
Și, pătrunsă de dor, tu oftezi de plăcere.
Luna-n cer e geloasă când ne vede-n delir,
Suntem doi într-un trup, șin nectar și venin.
Însă ... stropii de ploaie cad din cer peste mine
Și îmi spulberă visul ce-l trăisem cu tine.
Mă trezesc alungat de un val uriaș,
Pe nisipul fierbinte ce ascunde-ai tăi pași
001772
0