Poezie
Trubadur
1 min lectură·
Mediu
Sunt trubadur, căutător de absolut
prin viețile celor pe lângă care-am trecut.
Am încercat cu pasul minții
prin universul sufletelor calea
și-am împărțit și experimentat emoții
hrănindu-mi astfel și mai mult chemarea.
Și nu știu, sincer, cât am fost de priceput
sau dacă drumul drept l-am mai ținut.
M-am mințit că trăiesc propriul vals
sau poate chiar valsând credeam că mint,
am fost destul de des în rolul fals
oprindu-mă din drumul meu, dar neștiind
că poate nu mai am de mers decât un pas
și n-ar fi cazul să îl fac în sprint.
Am ales să răspund la-ntrebări fără nume
să m-afund tot mai des în iubiri fără sens
am ales să mă știu parte din altă lume,
trubadur izolat, veșnică victimă propriului mers.
012.041
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
nicolau george daniel. “Trubadur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolau-george-daniel/poezie/1812937/trubadurComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
îmi place mult poezia! sunt surprinse multe trăsături ale vieții, ale căutării... ale trăirii ... ființării...
\"căutătorul de absolut\" se întoarce întrebător către drumul pe care îl poartă în lumea asta... pentru a descoperi, până în final, că în căutarea de absolut, există o limită... \"proriul mers\".... (pe lângă limita impusă de timp și trup)...
dar, încurajând la drumuri mai înalte/drepte..... îl citez pe Lucian Blaga: \"omul e măsura unui drum de împlinit\"...
succes pe mai departe!