Poezie
Omega
1 min lectură·
Mediu
E noapte. Intr-un oras, departe undeva
E un copil ce-n somn se zvarcoleste
Are-un cosmar: Vede miscandu-se Ceva
Ceva de foc, Ceva care-l orbeste
El simte cum patrunde-n el puterea
Lumina care-n ochi i s-a infipt
Trezesc in el si Ura si Durerea
Si Noaptea si Pustiul Nesfarsit
Se lasa-n jos, patrunde, se scufunda
E supt, este ascuns, e inghitit
De smarcuri negre, care-n a lor unda
Ascund tot raul inca netrait
Nimic nu misca si nimic nu pare
C-ar vrea sa iasa, sa se smulga-n sus
Nimic n-are vointa, nici putere
Sa vina inapoi de unde-idus
Puterea ce-n copil este ascunsa
Il trage insa grabnic inapoi
Din lumea care nu a fost ajunsa
Si ce-ar putea sa vina – dupa noi.
E noapte! Intr-un oras, departe undeva
E un copil ce-n somn se zvarcoleste
La capataiul lui vegheaza cineva
Care nu-l intelege, dar care il iubeste!
002.637
0