Sfîrșit de săptămîna, la cules de struguri

Narațiuni Subculturale Introducere: Aceste texte încearcă sa reproduca în scris experiențe, situații, oameni și fapte trăite de autor. Limbajul folosit în aceste texte este total necenzurat. Orice asemănare cu fapte, locuri sau oameni rămîne la aprecierea cititorului. Sfîrșit de săptămîna, la cules de struguri Toamnă tîrzie în Dobrogea, dimineața rece, cu brumă groasă și un soare zgîrcit și nehotărît care se ridică alene printre dealurile cu vița de vie arămie. Pe jos pămîntul ud și moale se agață de încălțări cu încăpățînare, iar apa rece de pe iarbă, udă picioarele, făcîndule alunecoase. Ne împrăștiem zgribuliti și somnorosi printre rîndurile de vie, sprijinind spalierii de beton sau asezîndune care pe panere, care pe găleti, așteptînd să vină șeful de echipă sa ne anunțe norma zilnică de lucru. Și vine șeful de echipă cu tractorul viticol trăgînd puturos o remorcă cu bena pentru struguri, se dă jos gospodăreste, își freacă cu mîinile butucănoase și bătătorite ceafa lată de sub cusma gri de blană de iepure cu urechi și cozoroc înalt în stil rusesc și ne spune: - Tovarăși, astăzi e frumos afară așa ca tre să recuperăm de ieri cînd n-ati făcut mai mult de 4 containere de om că a venit ploaia! (containerul e un soi de copaie din plastic în care încap 10-11 găleti de struguri). Cine face astăzi 6 containere, poate să plece la dormitor pînă se întunecă. Unora le e frig, altora le curg mucii, unii tusesc dogit și scuipă abundent… pe mine mă dor oasele, iar bătăturile de la bocanci mă seacă de orice urmă de hărnicie. Mă scurg agale pe rînd, tragînd fără prea multă convingere de ciorchinii reci și uzi, care se încăpățînează să se desprindă de pe coardă. Înaintăm încet, fiecare în ritmul lui, soarele se ridică și el, iarba se usucă usor-usor și aerul se încălzește; pe ici pe colo cîte o musculită bețiva amortită se ridică de pe ciorchinii mucegăiti. Mă apropii de jumătatea rîndului, am ajuns la jumătatea celui de-al doilea container, și mă uit din cînd în cînd către începutul rîndului, să nu fure careva din el. Cel plin a fost deja pontat și s-a ridicat în benă. -Geaharta parta Rosulet! mă abordează colegu Oracă, mestecînd flegmatic o gumă turcească și stînd tolănit pe sîrmele rîndului de vie. Oracă e cel mai mare din clasa, are frate karatist și tată pe ocean, are video și televizor color, da e băiat de gașcă. -Oracă! Ce dracu faci bă? Tu nu bagi găleti? Răspund fără prea mult chef… - Mna… am luat pauză Rosule! Nu vrei o tigară? Îmi răspunde intinzand spre mine pachetul de Snagov. - Bă tu ești nebun? De unde ai țigări? Dacă ne prinde Telemacu? (Telemac fiind numele unei macarale auto, cu putere mare de ridicare, iar în cazul nostru dirigintele) - Ete pula! Telemacu e ocupat să ponteze la fraerii care muncesc… Hai ia de-aici ca nu-ți zic de două ori! Mă înfig repede în pachet și-i salt o snagoavă, pe care o aprind de la țigarea lui. - Oooo! Rosu si Oraca fumează! Zice Fone cascînd gura de pe rîndul celălalt. - Oracă bagă o țigară ca te-am spart! Te dau în gît la Telemacu! Zice Fone zîmbind malițios, apropiindu-se nesigur. - Date mă in gura matii! Nu poți să ceri frumos? M-I se rupe mie pula de Telemac. Fone rîde, ca de o poznă bună și saltă o țigară din pachetul mototolit. - Și zici ca că ai video Oracă? Întreabă Fone, cu gîndul la filme. - Da mă, ce pula mea! Sunt șmecher! Am video, am color, am joc, am ce vrea pula mea. - Nu ești tu șmecher fraiere! Tactu e! Ii zic eu hotărît, cu oarecare undă de invidie în voce. - Și ce filme ai? Intră Fone în subiect. - Păi Cyborg cu VannDame, Sonia Rosie cu Arnold, Rocky 1, cîteva cu Rambo, Academia de poliție 1 și 2, Întoarcerea Dragon-ului cu Bruce Lee, American Ninja, și restu porno la greu. - Biciul Fermecat n-ai? Întreabă Fone, încercînd să se dea cunoscător. - Nu! Zice Oracă – Da pot să fac rost. Între timp, grupului se adaugă fără să ne dăm seama, rînd pe rînd, Boro, Ninja, Zgulău și Savarină. - Ia povestește un film porno! – zice Savarină, stergîndu-si colțurile gurii de salivă cu mîna murdară și lipicioasă de la struguri. Savarină e slab, înalt, negricios, cu ochii mici și tulburi, cu nănăul mare și coroiat, cu părul rar, lung și neingrijit, și are pe vîrful capului un fes albastru cu semnul de la puma pe el. - Pai vin două gagici, una blondă și una brunetă, bat la unu la ușă intr-un bloc, și deschide un moș carunt, în papuci, cu ochelarii pe nas și cu un ziar în mîna; astea îl întreabă dacă nu vrea sa cumpere bomboane pentru nu’s ce fratie, moșul le bagă înauntru, și le zice ca le da bani, daca-I sug acadeaua…. Toți stăm inmărmuriti, cu pupilele dilatate și gura căscată de admirație, savurand cu nesaț povestea lui Oraca, și nimeni nu observa un fapt ingrijorator: În spatele tuturor, pe un alt rînd de vie, Telemacu sta cu bărbia proptita de spalier și asculta răbdător povestea. - Ia te uităă! Intră brusc și neanunțat Telemacu în discuție - Cenaclul literar cu public și juriu în toată regula! Bag de seamă că acum se derulează Poveștile Nemuritoare ale lui Oracă. Aproape simultan Zgulău strigă “Atentiune”, palmăm sau aruncăm țigările fiecare pe unde apucă, și luăm poziție de drepti; suntem jalnici, palizi, cu pupilele dilatate de teamă, cu venele de pe gît sau frunte zvîcnind de emoție, așteptăm sa vină inevitabila pedeapsă și încercăm sa ne imaginăm – fiecare în parte - ce ne așteaptă. - Bag de seamăă v-a lovit sedentarismul, care combinat cu tutunul poate fi cu atît mai dăunător – zice Telemacu, zîmbind calm și tainic. - Alinierea pe alee! Pornim grăbiți dar nu cu foarte multă convingere (ne grăbim, da mai încet) spre capătul rîndului, încercînd sa amînăm cat mai mult inevitabilul. Odată ajunși la capăt de rînd, ne așezăm în șir, în ordinea înălțimii. Telemacu ajunge și el cam în același timp, ne privește gînditor și ne spune: La copăcel fuga-marș adunarea! (copacelul e un cireș crescut aiurea pe o alee din vie, în vîrful unei pante, la vre-o 200 de metri distanță) Începem sa alergăm care mai de care mai greoi, cu bocancii și tenesii plini de noroi și floeoșcăind în picioare, și ne adunăm grămadă lîngă copacel. La mine adunarea! O luăm de la capăt…. La copăcel adunarea!… După vreo 5 – 6 ture, suflînd greu și zgomotos, care ținandu-se de mijloc, care prăvălit pe jos, ne resimtim în cor. - Ce faceți doamnelor? Ați obosit? Drepti! Reintrăm în formație… - De la stînga la dreapta numărați! - 1! 2! 3! 4! 5! 6! …. - Numerele pare culcat – 30 de flotări - Numerele impare 50 de genoflexiuni - Primul din fiecare serie numără cu voce tare! La flotari cel care trebuie sa numere este Savarina; începe: Uuu-nuuu! Do-iiii! Treeei! Paah-truuu… hhh… Ci-I-I-nci! Savarina nu mai poate! Nu mai putem nici noi de ras, și ne pravalim în plin exercițiu, rostogolindu-ne pe jos. Telemacu, cu toata strădania lui, nu reușește să-și păstreze calmul aparent, și se pune și el pe o burta zdravănă de ras. După inviorare, ne ridicăm și pornim motivați fiecare pe rîndul lui! Ușurați ca am depășit momentul critic, nu ne mai arde nici de fumat, nici de povestit, da nici de munca….