Poezie
Ca un orizont: Intangibil!
2 min lectură·
Mediu
Ca un Orizont: Intangibil!
Intr-o zi, nu demult
Am aparut pe pamant;
Inca de la inceput a trebuit sa invat:
intai am invatat caldura,
si lumina, si am inteles
ca exista intuneric;
apoi lumina lua forme
si capata culori,
care se miscau in jurul meu
si ma atingeau, si ma hraneau
si am invatat mama;
mama care era pentru mine si mama,
si tata si toate celelalte…
Apoi am crescut, si am invatat
ca mama este mama,
Si toate celelalte sunt toate celelalte.
Am invatat ca daca tremur mi-e frig
Si daca tremur si nu mi-e frig, mie frica
Am invatat sa plang, am invatat sa zambesc,
Am stiut sa rad
Pana intr-o zi, cand cineva
Cunoscut si aparent neimportant
Mi-a zambit, si am invatat iubirea
Care mi-a placut, si apoi m-a durut…..
Si viata a devenit cenusie pentru mine un timp!
Apoi am iubit iar, si totul a fost
Ca inainte…( sau aproape la fel?!)
Am invatat sa am, si avind am vrut mai mult
Pana cand, nu am putut avea mai mult;
Si obosit,
Am inteles ca,
Va trebui sa invat ca,
Intr-o zi
Ma voi lovi de un zid… (numit moarte?!)
Si visul meu va ramane undeva, departe,
Mereu in alta parte,
Ca un Orizont:
Intangibil
002.464
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolaie STOIAN
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 209
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolaie STOIAN. “Ca un orizont: Intangibil!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolaie-stoian/poezie/152886/ca-un-orizont-intangibilComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.