La Țigani

LA ȚIGANI A început al durea în gât când înghițea, apoi o fierbințeală îi cuprinse fruntea. Și parcă nu numai fruntea ci și mâinile și picioarele, până-n călcâie. - Te doare ceva puiuțul mamei ? -Nu, doar mie cald. Simții, apoi, miros de oțet și ceva rece pe frunte. - Să stai cuminte dragul meu, să nu te ridici din pat, ți-am pus o compresă pe frunte. Mă duc până la mama moașe. Poate are ea niște leacuri pentru fierbințeala ce te-a cuprins. Mă întorc cât de repede pot. Rămas singur privea peretele proaspăt zugrăvit. Multele linii de var colorat, lăsate de trafalet, i se părea că se mișcă. Dintr-o dată s-au oprit și-i apăru în fața ochilor o pădure deasă. Da, acolo lângă un copac, este un câine. Un câine foarte mare. Tresări, oare lup să fie­ ? Și dacă-i lup s-ar putea da jos de pe perete ? Nu, sigur că nu. Deocamdată are treabă cu fetița aceia. Oare cum o cheamă? ...A, da, Scufița roșie. Trebuie să fie după vreun copac, de aceea n-o vede. La un moment dat își simții pleoapele foarte grele. Adormi . Acum aude, și nu e vis, scârțâitul portiței. Sigur, e mama. Se trezi de-a binelea când simți o mână pe frunte - Parcă ți-a mai scăzut fierbințeala, dragul mami Se duse, apoi, și luă o lingură din sertarul mesei. - Hai să vedem și gâtul. Deschide gura mare...și mai mare...așa... acum zi aaa, așa... încă odată . Să știi că te faci bine. Nu mai ai așa de mult roșu în gât și parcă nici fierbințeala nu mai e așa e mare. Doamne ajută-ne și-l fă bine - Dar să nu mă mai lași niciodată singur în casă ! -De ce puiul mamei ? N-ai zis tu că ești băiat mare? - Oi fi, dar uite de-acolo din liniile alea de pe perete a apărut un lup, noroc că avea treabă cu Scufița Roșie că dacă nu, mă mușca pe mine. - Bine, când va trebui să mai plec o s-o chem pe Chivuța lui Lodroman să stea cu tine - Nu, numai pe Chivuța nu ! - De ce ? - Pentru că mamă-sa-i lunatică. O fi și ea ! -Ce înseamnă lunatică ? - Se scoală noaptea, umblă cu mâinile întinse și se suie pe casă că vrea să ajungă pe lună. E sigur așa, am auzit de la copiii mai mari care merg la școală și le știu de toate. - Să-l chem pe moșu ? - Da, să vină moșu ! A doua zi de dimineață sosi moșul călare pe calul Cezar. - Bună ziua moșule ! - Să trăiești cocoșule ! Ia zi-i aia cu mine - Oi zice-o dacă vrei ! Era un moș/ ce-avea un cocoș/ah, ce mai cocoș/ cum cânta la moș/ ia, cântă cocoșule/sari de joacă moșule ! Pe urmă a tot zis : cum cocoșul a fost mâncat de vulpe, vulpea de lup, lupul de urs . - Fain ai mai zâs nepoate - Dar, moșule, am tot vrut să te întreb de ce-i zice La țâgani părții ăsteia de sat. - Din cauza mea nepoate. - De ce ? - După ălălalt război m-or ales oamenii primar. Tot cam atunci s-a așezat pe aci o șatră de țigani care făceau prin sat fel de fel de furtișaguri, mai ales găini și rațe. L-am chemat pe bulibașe la primărie și i-am zis: Voi numai să furați știți Altceva nu ? - Ba știm a face și cărămizi. -Faceți și o să vă plătim ! O vară întreagă au lucrat țiganii la marginea satului. Au făcut cărămizi și au fost plătiți cinstit cu făină, carne, ouă, date de locuitorii satului. A venit apoi legea ca să se dea pământ pe care să-și facă case foștii ostași care au luptat pentru pentru România Mare. Noi le-am dat nu numai pământ ci și cărămizi, pe gratis. No, vezi de ce locurilor astea din capul satului de din jos le zice La țigani !