micropoem

ar fi mai bine ultimul rând
să fie primul:

țăranul cosind -
senine-n fața morții
florile din câmp

În rest, numai bine!

Un poem aproape identic am publicat în iunie pe un site internațional în 24 iunie și a apărut în volumul de versuri „Aripi pe cerul poeziei”, apărut în iunie 2008

fulgeră iarbă
peste pajiștea nouă
țăran la coasă

De data asta am fost mai iute.


Doruleț

Ceea ce îmi spui mă bucură. Sună frumos cele 17 silabe ale tale dar nu mi se par chiar (aproape)identice cu ale mele. Ale mele pornesc dintr-o experiență recentă când chiar am tăiat iarbă și mă gândeam la viața căzută sub coasă. Există și speranța regenerării acestei vieți, greu însă de exprimat în așa de puține silabe

Mulțumesc de trecere

Ai dreptate se poate și așa.
Important este ca ideea să fie receptată. O altă idee ar fi, după cum îi spuneam și lui Doruleț mai sus, continuitatea vieții firului de iarbă și după aparenta sa distrugere.

Cu gânduri bune

Nicolae,
m-ai convins.

Doruleț,
Sunt două texte absolut diferite,
e asemănător doar ultimul vers și acela nu-i identic.

Succese!

Nicolae, tare mi-a placut tristihul tău, mă rog, mini, micro, nano, pico, femtopoem :), dacă n-ar fi metafora prea evidentă, tinde frumos spre haiku
fără să-ti citesc commul, exact același setiment l-am avut și eu, deci poemuțul(sic) transmite foarte bine!
și eu sunt de acord că formula aleasă de tine este cea corectă, pentru a transmite sensul propus, eu aș folosi totuși \'florile de câmp\', oricum nu extinzi pentru toate florile cosibile, să zic așa... parcă sună mai lin...
felicitări,
eugen

ca întotdeauna comentariul tău este la obiect și cu bătaie lungă
Scuze pentru întârziere dar iarăși am fost să fac acele munci pe care cei dinaintea noastră le făceau fără a zice mereu (ca mine acum) că muncesc

Cu cele mai bune gânduri