Nicolae Popa
Verificat@nicolae-popa
„Puterea cuvantului”
Biografie în formare. M-am născut undeva unde ar fi o crimă să nu scriu și, cu atît mai rău, să scriu prost... sau mai prost decît se obișnuiește în general! Așadar, născut la Buda, r-nul Călărași, fostul județ Lăpușna, Basarabia & RSSM @ R. Moldova, chiar pe 13 februarie 1959…
Ce găselniță faină felul acesta de a scoate în evidență anumite cuvinte cu ajutorul literilor din interiorul lor! Se potrivește bine și cu ritmul nervos al poemului!
Pe textul:
„Accénte" de Radmila Popovici
\"poza e mică
eu sunt mică
mama îmi spunea că sufletul meu e roz
doar tata a știut de când m-a văzut că
sunt viespe
m-am plictisit să nu știu
să nu știe nimeni
știi, bby, de la un timp cresc tot mai multe colțuri
în mine
parcă aș avea mai multe coate\"
Superb!
Și totuși, dacă doresc să te felicit, printr-o îmbrățișare, virtuală firește, - tot mă înghiontești?
Pe textul:
„colțuri" de Mâncu Gabriela
Partea ciudată e că aceste rînduri ale tale îți caracterizează perfect scrisul. Zău, nici nu știu ce aș mai putea adăuga!
\"și alergi spre ultimele raze
fuga îți este prinsă în nervuri de vitraliu
scrise mereu peste lumină
pulsezi ca anotimpul încuiat sub bolți de ploaie\"
MUltă inspirație autentică!
Pe textul:
„sfera de hîrtie" de Irina Monica Bazon
\"dar aveam atât de mult orgoliu
încât nu acceptam să mi se dea moartea la un moment dat, fără voia mea
pur și simplu intenționam sa-mi programez singură momentul\"
Inspirație!
Pe textul:
„elegantă lecție de umilință" de Carla Biro
\"Privesc cum se-nfioară apele
Dar nu-i nimic...
Sunt numai undele
Aripilor tale în văzduh.\"
De-altfel, unul deosebit!
Pe textul:
„Dar nu-i nimic" de Alexe Sonia
M-a făcut să tresar mai ales acest cuvînt „hachițele”. Nu l-am mai auzit de-o veșnicie. Adică din copilărie! Pe urmă am făcut ochii mari la aceste întorsături de subiect: \"Dacă te iubește ar trebui să...\" de ce nu ar trebui pur si simplu fără aceel \"dacă te iubește\". Ce să fac eu cu răspunsul acestei întrebări, întrebare pe care sincer nu mi-am pus-o niciodată.”
Subiect amețitor de captivant. Pe urmă a venit „hodoronc tronc...” Altă relicvă din copilăria mea atît de prăpăstios de îndepărtată. Îți mulțumesc pentru această doză de nostalgie lingvistică!
Pe textul:
„Intrebarea ta" de Gabriela Marieta Secu
După o primă lectură, nerăbdarea de a pune stea îmi dă peste cap toate formulările posibile pentru asemenea ocazii. Pe vremuri, în ajun de era Internet, aveam mereu un foarfece la îndemînă. Și asta pentru că citeam reviste literare. Cum îmi sărea în ochi un poem bun, îl și decupam. Fără explicații. Îmi plăcea. Atît! Să presupunem că steluța aplicată în dreptul titlului acestui poem e și un fel de a decupa! Fluxul impresiilor – de ce nu? șocante - vine năvalnic peste cititorul din mine:
„fața umflată de loviturile nopților
patul își strânge lemnul în jurul meu
ca un pumn de copil nemilos...”
Și tot așa pînă la capăt – șoc continuu! Datorită unor asemenea poeme am devenit (și) eu dependent de poezie.ro. Multă inspirație în continuare.
Pe textul:
„Apă" de Ligia Pârvulescu
RecomandatEste uimitor cît de mult m-am obișnuit/adaptat, ca cititor, la felul tău de a scrie. Ai reușit să-ți faci un stil. Ai reușit să dezechilibrezi metafora în favoarea unui discurs oarecum rece, distant, și invers. A povesti și a poetiza cu măsură. Asta îți iese al naibii de bine.
„cînd nu are vlagă suflu ușor peste ea îi dau viață
ea nu știe ce se întîmplă nu se miră știe doar că e bine”
„aici e frig acolo la fel
îmi las părul să crească aș vrea să am blană
să nu mai tremure nimeni”
„pînă la urmă cel mai important lucru e că fiecare emilian are o emilie
iar ștefania e fericită are cinci ani și vrea un bărbat care să arate ca tati”
Insomnii creatoare în continuare!
Pe textul:
„ștef" de emilian valeriu pal
Alexandra,
M-ai ținut într-o concentrare maximă pe tot parcursul lecturii acestui poem. Cu excepția a două-trei afirmații oarecum confuze (gem: „să găsesc colțul câte unui singur /pe lângă moartea căruia trec”) totul se încheagă și capătă strălucire.
„buburuze la care punctele s-au scurs in bălți, cu sânge pierdut
și flori cu gâtul rupt și coroanele-morișcă”
„mi-ar plăcea să fiu din nou în coaja unui ou neavortat
și coaja să nu se mai spargă
Să zac. Să n-am. Să tac.”
„totul e numai o șină lungă și rutină
stație. stații.”
Multă inspirație!
Pe textul:
„În fața metroului" de Alexandra Velescu
Am mai trăit această senzație la lectura versurilor tale: dispare ceea ce în general numim literatură și mă pomenesc pipăind pielea realității – tăbăcită de propria noastră prezență. Altfel zis, „cufundarea prin pielea trecutului /până când îți întinzi părinții pe masă și le speli fruntea torsul picioarele”. Îndrăznesc să spun că felul acesta de a scrie e și o reacție la abuzurile „poeziei de catedră”, cum am numit-o într-un articol, impusă mai ales de optzeciști (livrescul, intertextualismul, poezie despre poezie și tot așa)... Acum se scrie mai degajat, fără teama de a nu fi acceptat de o direcție sau alta...
„despre destin e vorba și despre ieșirea din trup a părinților
când nu mai au aer”
Mda, nici nu-mi dau seama ce-mi veni să-ți vorbesc despre asta! Aprecirei deosebite!
Pe textul:
„datoria de viață. respiro" de Ela Victoria Luca
Nu am prea multe de spus. Însă am multe de simțit:
„astăzi doar astăzi vreau să fiu dama de treflă
„să se desfășoare unduioasă ca o cămilă în vacanță
„să dorm într-o intimitate deschisă
„să mă mențin într-o stare de veghe
să adun doi cu doi să fiu atentă la unghiurile unui triunghi echilateral
să rămân buimăcită de rezultat spre seară
„să studiez cu degetele mișcarea planetelor
„să gonesc dragostea la bucătărie
înainte de a aprinde lumina
O toamnă desnsă de inspirație în continuare!
Pe textul:
„tentație" de Eugenia Reiter
Găsim în oglinzi numai chipuri absente
Dar nu ne vedem creaturi abstinente
Intrăm și ieșim din mișcări aderente
Spontane avorturi devin permanente
Acei ce se nasc parcă n-au ligamente
Divinul e tot împărțit pe procente...\"
Pe textul:
„Evidente" de Radmila Popovici
Lectura acestui text e un deliciu. Nimic nu trece dincolo de limitele unei percepții realiste a stării de îndrăgostit (-ă) deși titlul poate sugera și o anumită doză de patetism.
M-au străbătut mai ales aceste două rînduri:
\"anotimpul ăsta e doar un pat de frunze
în care să-mi culc frigul\"
Sigur, voi mai trece prin textele tale, indiferent dacă îți pasă sau nu!
Pe textul:
„doar pe tine pot să te cânt" de Ela Solan
Cu atîta imaginație și deschidere spre ceruri, cum să nu mă deschid și eu și să nu-ți spun că îmi place mult acest poem, mai ales pe această nimicitoare frecvență:
\"Au poale rupte,
picioare zgâriate, prăfuite,
ca ale pruncilor zburdalnici
de pe ulițele noastre.
Au aripi jumulite, smulse
din drag, din joacă.
Au chipuri ca florile de mac,
roșii, aprinse
în jocul ce se cheamă slavă.
Au flori și cireșe la urechi,
în sân,
în poalele rupte
ale veșmintelor cerești.
E zarvă-n cer...
Au poale rupte,
picioare zgâriate, prăfuite,
ca ale pruncilor zburdalnici
de pe ulițele noastre.
Au aripi jumulite, smulse
din drag, din joacă.
Au chipuri ca florile de mac,
roșii, aprinse
în jocul ce se cheamă slavă.
Au flori și cireșe la urechi,
în sân,
în poalele rupte
ale veșmintelor cerești.
E zarvă-n cer...\"
Ne vom tot juca în măsura în care ne vom tot regăsi în ale poeziei!
Pe textul:
„Jocuri de îngeri" de Monica Filar
50 de oameni îți construiesc viața
fir cu fir piatră cu piatră moarte cu moarte\"
Pe textul:
„eu sunt fluturele și pișatul femeii" de hose pablo
\"dacă spunându-mi
că ai fost aseara
cu moartea la o nuntă
și ai dansat cu ea
până când ți-au intrat
razele necioplite în dormitor
fără să bată măcar la geam
tu crezi că mă faci gelos...\"
și ultimul rînd de poezie, nu și în ultimul rînd:
\"eu tot tăcând voi iubi orice ai face\"
Pe textul:
„Declarație de dragoste" de Djamal Mahmoud
„Trei pietre vin din pămînt glăsuind,
fuge sub pielița apei dangătul clopotului”
care întregesc pînă la ultima buclă cele
„trei chipuri de copil”
cu „cu însemnele cerului”...
Pe textul:
„Dervent" de Sorin Rosca (Rosentzveig)
că ai fost aseara
cu moartea la o nuntă
și ai dansat cu ea
până când ți-au intrat
razele necioplite în dormitor
fără să bată măcar la geam
tu crezi că mă faci gelos...\"
și ultimul rănd, nu în ultimul rînd:
\"eu tot tăcând voi iubi orice ai face\"
P.S. Nu înțeleg de ce ți-ai retras poemul din care citez eu acu.
Pe textul:
„Ghimpi" de Djamal Mahmoud
Deși sînt puțin gripat, și nu am \"mușchii sclipindu-i în penumbră ca niște diamante\", deci venind pe contrasens, nu pot să nu mă apropii foarte aproape de textul tău, suflîndu-i în față cî îmi place, mai ales datorită acestei alternative plauzibeile totuși:
\"grimasele tale au loc pe altă muzică,
figura aceea jalnică n-are ce căuta
lângă noi.\"
Multă inspirație în continuare!
Pe textul:
„Paracetamol sinus" de Irina Lazar
Fără îndoială, acest poem se înscrie în categorie textelor tale mai noi... Ba chiar, poate fi considerat \"avangardist\" printre textele noi. Îmi place foarte mult. Argementez de ce\". Pentru că:
din semințe de struguri \"Moldova\"
pe foaie A4 constelații -
ești cel mai bun zodier!
\"negativul unei Are
moderne dar mai complexe îmi amintea
de descrierile lui Dostoevski
în anumite seri sunt bune
somnifere
\"Soarele nu putea
lipsi în nici un caz
\"costisitoarea secetă
considerată normală
doar de acei (cei?)mai vechi de 60
\"De vânzare stelele? - am vrut
să întreb cunoscând răspunsul da
de pe cer
nu și ale mele
Pe textul:
„Ara" de Radmila Popovici
