Poezie
Jocuri de îngeri
1 min lectură·
Mediu
E zarvă-n cer.
Desculți, micuții Domnului
început-au jocul.
Tălpile lor pe lespezile cerului
sună viață, a copilărie.
Desprins-am din priviri
chipul slavei:
pierdut-au podoabele
și carele de foc
și spada și cununile.
Rămas-au poalele rupte,
picioarele zgâriate, prăfuite –
prunci zburdalnici
pe ale noastre uliți.
Aripile-s jumulite
din drag, din joacă.
Înflorit-au chipurile lor
în jocul slavei.
E zarvă-n cer.
E cerul vesel.
Dumnezeu – un prunc
cu flori de cicoare sub tălpi.
024784
0
Cu atîta imaginație și deschidere spre ceruri, cum să nu mă deschid și eu și să nu-ți spun că îmi place mult acest poem, mai ales pe această nimicitoare frecvență:
\"Au poale rupte,
picioare zgâriate, prăfuite,
ca ale pruncilor zburdalnici
de pe ulițele noastre.
Au aripi jumulite, smulse
din drag, din joacă.
Au chipuri ca florile de mac,
roșii, aprinse
în jocul ce se cheamă slavă.
Au flori și cireșe la urechi,
în sân,
în poalele rupte
ale veșmintelor cerești.
E zarvă-n cer...
Au poale rupte,
picioare zgâriate, prăfuite,
ca ale pruncilor zburdalnici
de pe ulițele noastre.
Au aripi jumulite, smulse
din drag, din joacă.
Au chipuri ca florile de mac,
roșii, aprinse
în jocul ce se cheamă slavă.
Au flori și cireșe la urechi,
în sân,
în poalele rupte
ale veșmintelor cerești.
E zarvă-n cer...\"
Ne vom tot juca în măsura în care ne vom tot regăsi în ale poeziei!