Poezii

Miroase a primăvară, iarba curge spre cer înaltă, iar eu cad pe pământ amețită de vârtejul ei proaspăt și crud și număr sorii păpădiilor până când ai să vii. - Lumea e nouă și eu sunt Eva,

MFMonica Filar

0

0

Zăvorât în muțenia ființei ghicesc cu sufletul îngemănarea noastră. Îmi lipesc atunci urechea palmei și pândesc. Rugăciunea Þi-e mereu însoțită de un suspin. Sămânța fiecărei

MFMonica Filar

0

0

\"Fiat!\" Și tăcerea începutului a vestit coacerea unității noastre. Cuminte m-am desprins din coastă-ți încercând cu nările tăria aerului nou. Am stat privindu-te; subt inimă, pieptul

MFMonica Filar

0

1

E zarvă-n cer. Desculți, micuții Domnului început-au jocul. Tălpile lor pe lespezile cerului sună viață, a copilărie. Desprins-am din priviri chipul slavei: pierdut-au podoabele și carele

MFMonica Filar

0

2

Mi-e teamă că în palmele mele nu va mai crește Biserica Ta... Mi-e teamă că am să mă îngrop atât de-adânc în cer încât nici rădăcinile de-argint ale serafimilor nu mă vor ajunge... Nu mai

MFMonica Filar

0

4

Ghicesc din șoaptele gliei cum crește coșciugul în mine. Mă aplec asupra mea și cu mâinile sap în cuget pentru a-mi dezgropa oasele infinit mai noi, mai curate... Îmi sângerează

MFMonica Filar

0

4

Cine ești? a-ntrebat timpul. Nu știu, a răspuns pasărea. Cine ești? a-ntrebat umbra. Nu știu, a răspuns pasărea. Cine ești? a-ntrebat copacul. Nu știu, a răspuns pasărea. A murit

MFMonica Filar

0

0