Ceasul întâi

1 min lectură·1 aprilie 2009

Mediu

\"Fiat!\"

Și tăcerea începutului

a vestit

coacerea unității noastre.

Cuminte m-am desprins

din coastă-ți

încercând cu nările

tăria aerului nou.

Am stat privindu-te;

subt inimă, pieptul tău păstra

o lungă urmă vineție.

Atunci am spus:

„Iată pântecele în care s-a plămădit femeia.”

M-am așezat alături

veghindu-ți somnul, certând vânturi

când suflau năvalnic.

Era o legănare

în somnul cel dintâi al tău, Adame.

Era sămânța ce-ncepuse să rodească

a veșniciei.

Þi-am încununat fruntea

cu flori proaspăt răsărite

din cuvântul Domnului și

am lipi urechea palmei de pântecle pieptului.

Sângele a zvâcnit în vine

și-apoi,

ostenită de măreția lucrurilor proaspăt plămădite,

am adormit.

Pe când Creatorul

încă își spăla mâinile,

mi-au înflorit în trup dureri.

012.592

Monica Filar. “Ceasul întâi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-filar/poezie/1830138/ceasul-intai

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

frumoasa creatie poetica! nu sunt misogin, dar este dintre foarte putinele poezii frumoase scrisa pe acest site de o femeie si ma bucur.sincer.