Nicolae N.Negulescu

Sărut mâna, spirit adevărat de frumos. E un semn bun, care îmi întărește convingerea în cei aleși din universul moral, veniți la \"Contemplarea filosofică a vieții și a lumii\" (așa cum remarca filosoful Petre Țuțea).
Gratitudinea autorului.
N.N.Negulescu.

Relatia fundamentala, revelata acum, este aceea dintre imagine si limbajul care o face sa existe, ca orice creatie umana, prin \"logos\". Dar misterul creator vine din izvorul transcendentei.

Multumiri cordiale, Iarina.

Liviu drag,

Binecuvantarile autorului si cordiale multumiri pentru pioasa d-tale calatorie prin poem.
Dupa cum se vede, eu zidesc o catedrala din esentele lumii cuvintelor pe-si pentru - alte sublime dimensiuni; smuls fiind din efemerul contingentului.
Numai astfel, reflexele ramurilor microuniversului poetic, pot inflori in sacralitatea Luminii Universului Divin.
Pentru neofiti completez: in initierea esoterica, kabbalistica, minunata stea celesta Ain, vegheaza stralucind din coronamentul \"Arborelui Vietii\" (\"Arborelui Sephirot\").
Este apropiata simbolistic de \"Capul Domnului\" si in vecinatatea veneratei stele Aldebaran, care semnifica simbolul Arhanghelului Mihail.
Ain are reale si majore valori astrologice si ne priveste iubitoare prin constelatii ...
Cu prietenie.

Ștefania fiica a Luminii,
Netarmurita este bucuria autorului la ascultarea ritmului cosmic din inima ta...
Binecuvantata este aceasta sacra zi, in care, ti-am cunoscut aura sufletului.
Pentru un binemeritat dar spiritual, te rog, transmite-mi adresa de e-mail.
Retea de contact: n.negulescu@yahoo.com
Cu pretuire,
N.N.Negulescu - membru in Liga Scriitorilor din Romania

Ani rodnici, Petrut fratioare!

* Daca este un impuls venit dintr-o traire stiintifica, nu te inseli, draga Mădălina; dar, ramai din pacate numai in dimensiunea pedagogica (in gr.: paidagogia < pais, paidos - copil, agoge-conducere).
* Daca incerci sa practici vanatoarea de \"erori\" pe taramul poeziei, in acest \"caz\", te inseli.
* Pentru tine, eu las oricum larg deschisa poarta de aur a licentelor poetice...
* In ce ma priveste, am preluat din izvorul gandirii pure, aura cuvantului zeesti, care are o inalta sonoritate, dar si o bogata incarcatura metafizica; fiind dobandita in templul archaios, de unde rezoneaza monadele archetypos-urilor (din gr. arche-inceput, tipos-tip).
Termenul \"innobilat\" - de dinctionar-zeiesti, este deja pervertit, desacralizat si atins de nuditate.
Intr-un act poetic creaza cei doi arhitecti divini: nous (gr.- spirit, ratiune) si psihi (gr.- suflet) in stare de hephestos (gr.- gata sa ia foc).
Starea de hephestos are in semiotica corespondenta cu termenul metafizic sanscrit Dahna; iar acesta din radacina dah, da stralucirea, arderea flacarii scare.
Cu bine.

Dand ocol la o sfera de nepatruns, ramai cu gustul golului.
Esecul neputintei stradaniei a ingenuncheat la poarta ermetismului poetic.
Un spirit profan, robit de impietate, nu va patrunde - calcand imaginar pe \"cuvinte mari\" - esenta metafizica...
\"Da-te din soarele meu!\" - ia replicat lui Alexandru, anticul Diogene.

Draga domnule Mahmoud Djamal,

Cu imbratisari din partea autorului

De la Geneza universurilor (nu numai a unui singur univers - sau Kosmos - in expansiune, cum se tot spune) entitatea umana a primit din Sacralitatea Creatoare o Lume launtrica, transcendenta, fiind fiica cea mai iubita - si iubitoare - a Lumii Ierarhiilor Superioare. Si Ea, Lumea launtrica a Eu-lui, mai are doua surori gemene: Lumea gandului si Lumea formei.
Ego-ul (spiritul) umanizat, fiinteaza laolalta cu - si in - cele Trei Lumi, urmandu-si evolutia de modul ancestral prin etherul reflector, rezonand cu vibratiile archetypos-ului Triadei (a Trinitatii, a Sfintei Treimi).
Exteriorizarea trairilor launtrice se desavarseste prin Cuvant.
Dar, Cuvantul rostit (a carui origine primordiala este in Logos-ul Suprem) inseamna alt/ceva decat o comunicare conventionala.
Harul poetic, cauta doar prin revelatie esenta Cuvantului, invrednicindu-se cu nasterea imaginii eternizate.
Orice alta incercare \"literara\" este sorita muririi...
Multumiri pentru semnul spiritual transmis.

Mai sunt si biruinte in metafizica suprasensibilului si sensibilului.
Cu aceleasi sincere consideratii.

Poetului Ionut Caragea - Vicepresedinte al Asociatiei Scriitorilor Romani din Quebec


Prin gratia divina, mostenirea spirituala, harica, etern vie - primita cu evlavie - o duc ezoteric mai departe.
Otravitoare este numai gura ratacitului din care iese negura; gura lipsita de cap ganditor...
Gratitudinea autorului.
Cu imbratisari fratesti.

Cei chemati sa distinga valori de nonvalori in universul creatiilor artistice sunt eruditii. Din nefericire, in cele mai frecvente cazuri, isi proclama ineptiile in agora neofitii, producand in randul auditoriului stari confuzionale. Mai grav este ca, fenomenul a luat amploare, fiind tolerat de cavalerii spirituali. Este ca si cand, se admite cu nepasare oricarui personaj obscur sa denatureze o arie celebra, interpretata de un tenor - stilizat intr-un conservator - , in favoarea \"meritului\" unui alt solist artizan, care isi intoneaza facatura dupa ureche.
De multa vreme, asist in spatiile panteonului \"poezie.ro\" la astfel de turbulente, produse vizibil sub aureorele unor condeie sacralizate.
Ce este de facut..? Stim bine ca, intervalele acordate comentariilor literare au o destinatie strict epistemologica (din gr. episteme - stiinta ) si nu de epistolar intimist. Accentuez in consecinta segmentul \"atelier\", in care, trebuie vazuta perenitatea acestei pepiniere aducatoare de roade in viitorul peisaj literar contemporan.
Toti condeierii consacrati, publicati frecvent prin reviste literare de prestigiu, autori de carti bine primite de critica literara onesta, au avut o indelungata ucenicie. Toti acestia stiu bine, ce rol fundamental are un cenaclu; dar mai ales, ce energie covarsitoare degaja mentorul.
In contextul celor semnalate, se cuvine sa va invit la un \"spectacol\" in regia lui Deliman Leontin, dedicat in exclusivitate poetei debutante Jennifer Cosette Benghea. Titlul \"operei\" semnata de D. L. este \"o mica observatie\"; si, prin verbiajul imperativ \"asta e parerea mea!\", autorul ateist, tinteste neinspirat in \"doua verbe care se cam incurca reciproc\"; dupa care citeaza : \"s-a prabusit\", \"fulgerand\". Asadar sa incepem analiza.
Tocmai prin intensitatea strigatului auzit din origini - si care este duh cu virtuti cosmice - s-a nascut (gennah in gr.) - poemul. Si nu oricum, ci: \"/s-a prabusit fulgerand/\"...
Simbolica prabusirii iluminate, are aici, incarcatura ezoterica - tinere Deliman Leontin -, nu este o prabusire simpla, fara semnificatie, si vine de la grecescul ptosis (cadere) - din pacatul originar, spre des/figurarea protoadamica; dar si luciferica, prometeica chiar, daca vrei. Or, caderea - prabusirea fulgerata - (din fulgur, fulgurare in lat.) - transcede un necuprins ecou, chiar si in sfera gnoseologica. Nu in manierismul d-tale se interpreteaza un poem de esente, in care fortele artistice si sufletesti care au nevoie de mister se armonizeaza cu unitatea unei sonoritati superioare. Deci poeta, nu se multumeste sa conprime numai continuturile, ci inrudeste materia subtila - si sublima - a poemului cu extazul religios, cu masura inaltimii astrului cu neuma (in grec. fraza muzicala a carei ultima silaba se prelungeste sau care este cantata fara cuvinte ca intr-o cantare liturgica...).
Ai auzit d-ta vreodata de sensul figurat al cuvintelor ?
A nu se confunda noema din gr., cu noema din filozofia fnomenologica a lui Husserl (\"termen care desemneaza obiectul gandirii, continutul ideii, datul intuitiei, continutul unei propozitii, si lingivistic, semnificatul unui glosem\").
Inainte de a se aventura pe teritoriul geografiei lingvistice, autorul \"comentariului\" in cauza, va trebui sa suporte o serioasa instruire, aplecandu-se cu responsabilitate si asupra disciplinei noetice.

Ionica draga,
Ca interpretare (referitoare la descifrarea poemului, aparent usor de inteles), minitextul comentariului tau, ofera- prin continut- o ampla rezonanta filosofica.
Iti admir sensibilitatea dar si cutezanta spirituala, indreptata spre talmacirea misterului ontic, admitand afirmatia lui Platon, cum ca: \"filosofia este fiica Uimirii\". Insa, pana la Parmenide- fondator al ontologiei-, a mai fost termenul \"arche\" a lui Thales- insemnand \"substratul tuturor lucrurilor acel \"ceva\" nediferentiat de la care incepe orice generare, intrucat nimic nu se naste din nimic, iar lucrurile trebuie sa aiba, toate, o aceeasi origine\". Deasemenea, sa nu uitam pe Anaximandru-elev a lui Thales- afirmand ca principiu ceea ce el numeste \"Ilimitatul\" sau \"Infinitul\" ; Anaximene- cu aerul ridicat la rang de principiu, caruia i s-a alaturat Diogene din Apollonia; Heraclit cu al sau principiu -foc- de unde principiu Logosul-foc- ca si la Cratylos; Pitagora facand din numar principiul tuturor lucrurilor, materia lucrurilor- de unde armoniile sferelor (sfera muzicala), mediile armonice ; Unul primar si precosmic al lui Empedocle- \"din a carui disociere (a Unului ) purced , spre a forma cele patru elemente- foc, aer, apa, pamant sau impatrita radacina- monade care sunt tot atatea minima, monade care dau fondul numeric al elementelor materiale; Xenofan cu Unul si Multiplul; in fine Parmenide cu teza lui \"este\" reprezentand trasatura esentiala a lui Unu.
Toti acesti antici filosofi greci, urmati si de alte genii, au contribuit prin teze si antiteze la definirea si imbogatirea \"hartii\" ontologice.
Sunt teorii-unele chiar izvorate din fericite revelatii- dar care, nu au patruns in intregime miracolul sacru de ascundere. Iar fostul om etern, devenit damnat prin pacatul adamic, nu va reusi in plan terestru sa cuprinda tainele divine, si nici sa le re/prezinte intr-un limbaj conventional...
Dar, din atat cat avem trebuie retinut ca, onticul (care se refera la existenta, deci la realitatea obiectiva, ca existenta independenta de om- din gr.on- fiinta ) raportat pitagoreic la ontologic (care se refera la esentele sau principiile ultime ale existentei tuturor lucrurilor- din gr. on- fiinta+gr.logos- principiul ultim al lumii, al existentei) revela o oglindire a armoniei cosmice ( de la gr.kosmos) unde, Unitatea - Unul- sublima in diversitate se manifesta etern, nu \"absenteaza\", ci ordoneaza si prin ascundere in sacralitate.
Cu pretuire,
N.N.Negulescu

Onorabil domn G. B.,

Iata ce ne spune Petre Tutea: \"In lumea misterelor veracitatea este determinata de inspiratie, nu de cautare, ca-n toate stiintele.\"
Cu alte cuvinte - rostesc eu - accesul la gratia ontologica se implineste prin desavarsire harica a transcendentului dat.
E vremea, cred, sa ne cunoastem mai bine. Astept o adresa de email, spatiu in care, veti primi una dintre cartile mele.
Cu fiorul smereniei, va imbratisez rezonanta spirituala.
Al dvs.
N.N.Negulescu.

Iata o creatie poetica direct purtatoare de sens; si nu de un sens pur semiologic, legat doar de jocurile de organizare si functionare a unor forme, ci de un sens tragandu-si realitatea din materialele pe care le vehiculeaza si adevarul din structura pe care o infaptuieste.
Si, tocmai aici se precizeaza originalitatea libajului poetic...
Sublim zbor intre oniric si sacralitate!
Felicitari, Jennifer Cosette Benghea.
N.N.Negulescu.

Toata gratitudinea autorului.

Petruț,

E bine sa fim intre noi pe drumul adevarului.
Este unica traire ontologica ce duce la izbavire.
Multumiri pentru gandul curat.
Cordiale salutari.

Uimit de \"consistenta\" primului comentariu - consimil cu prima parte a celui de al doilea- vin cu cateva iluminari, izvorate dintr-o datorie de onoare.
Intai:abordarea (lecturarea, intelegerea,interpretarea) poemului s-a stigmatizat prin ecrane mentale traite profan.
Asadar sa iesim din ceata iluzorie, imprastiata \"realist\" prin prisma mecanismelor perceptiei.
Tri-unitatea umana (spirit , suflet, trup fizic) este o copie a Trinitatii Divine :Tatal, Fiul si Sfantul Duh.
In planuri universale, Tatal Creator (Spiritul Absolut ) lucreaza prin cele doua ipostaze ale Sale : Fiul si Sfantul Duh.
Omul- fiinta umana in tri-unitatea sa, asculta de Legile Tatalui Suprem prin spiritul individual, daruit din Spiritul Absolut.
Spiritul individual prin Spiritul Suprem, stapaneste tainele fortelor motrice intru fiintarea fiintelor umane.
In plan terestru- ca si in alte dimensiuni- spiritul individual se afla intr-o calatorie; calatorie in care El cu ei (suflet, trup) merg in ei , prin ei si in \"afara\" lor.
Cand un profan intalneste o fiinta umana mergand, zice, gandindu-se la corpul fizic, crezut intr-o singura persoana: \"el merge singur\" .Adica , fortele motrice pomenite anterior, sunt actul si in actul mergerii persoanei si nimic mai mult.
Or, in poemul \"Om si astru\", se spune: \"ma merg\".
Ei, aici este domnilor, mergerea triunitara , metafizica- cea adevarata.
Ca materie terestra, insufletita, Eu \"ma merg\", spiritual.
Versul - aparent paradoxal- are , cu voia sau fara voia neofitilor, multiple potente si dimensiuni.
In lumea formelor, sinele se parcurge ( a se intelege, se merge) pe sine in cautarea Sinelui desavarsit pe un alt drum.
Chiar si biologic ( fiziologic), intregul fiintei, in /fiintata, de la particula minuscula la conturul(invelisul) vizibil - este intr-o dinamica (miscare, mergere) microcosmica.
Plasma, sangele (sediul vietii) circula , se merge. Celulele, circula, se merg, se multiplica samd.
Energiile vitale- fara de care trupul uman n-ar fiinta - circula , se merg. Spiritul uman (cu virtuti ontologice), fiind suveranul psihismului (al aparatului psihic) este intr-o alt/fel de dinamica; dinamica,circulatie, mergere superioara, stapanitoare, initiatoare si contemplativa.
El, Spiritul se merge prin mergerea fiintiala.
Altfel spus, spiritul infaptuieste si se infaptuieste- cu mersul pre mers calcand.
Este o alta viziune esoterica, o alta interpretare a vietii eterne care, in plan biblic, tocmai la Marea Inviere ne vesteste : \"Cristos A Inviat din morti/ cu moartea pre moarte calcand/ (...)\" .
Meditati profund la sacralitatea cuvantului Inviat. Sa va ajut nitel : \"Cristos A In/viat\" .
Stiti domniile voastre ce infinita si nepatrunsa taina se afla aici?
Spiritul individual, ca entitate cosmica emanata din Spiritul Universal, se merge prin sine pe mergerea ciclicitatii spatiale temporale si atemporale.
Apoi : vidul care, videaza toate formele, dand continut perceptiv materiei, se merge pre mergere [ vezi Tao Te King (Dao De Jing) - Cartea Caii si Virtutii de Lao Tseu (Lao Zi) ].
In fond, se pune problema ce, cat si mai ales cum vedeti teozofiile si filozofiile esoterice.
Ce sa va mai spun despre \"etherul inflorit\"...
Ar trebui sa des/fiintez frontierele cunoasterii, ceea ce nu mi se cuvine intr-un astfel de nefericit- chiar dureros- caz.
Regret , dar nu avem cum sa rezonam pe teritoriul acestei asa-zise lectii embrionare despre \"poetica\".
Pe de alta parte , iata un citat lamuritor din Dictionarul de terminologie lingvistica \": Licenta poetica - abatere usoara de la regulile gramaticale ale limbii, ceruta de necesitatea rimei sau a ritmului sau din dorinta de a realiza o nota stilistica particulara\".
De neuitat : spiritul poetic \"ma merge\" nestingherit, chiar si \"/printr-un bob de roua/ care in etherul inflorit/ se face astru\"...

Cu bine.
N.N.Negulescu

Draga domnule Călin Sămărghițan,

Propunerea domniei voastre este salutara. La reintoarcerea sa din spital, pictorul Mihai Scarlatescu imi va transmite pe adresa redactiei, foto-copiile solicitate.
Vom alege impreuna calea...
Cu multumiri.

Mihail draga,
(...)\"as fi dorit-o mai... cateva pagini\".Nu intinderea spatiala de vorbe inlantuite,confera creatiei poetice stralucire si deschidere in/spre comuniunea sufletelor. Caci despre menirea actului creator vorbim.
Cuvintele, dragul meu,sunt purtatoare de energii cosmice,si fereasca-l Dumnezeu pe cel ce le intrebuinteaza - scriind-iresponsabil in texte fara masura despre senzatii rutiniere.
Cand in sine (das Es) - si din sine- se releva o vasta iconografie spirituala, bogata in cupluri simbolice, se fac auzite ritmuri ancestrale.
Adevarata poezie este acordata la gama majora a Universului Indumnezeit. Mesajele si imaginile sale, create prin Cuvant, sunt nimbice, augurice. Iar eu, prefer esentele armonizate dens.
Un stejar falnic, creste dintr-o samanta minuscula, inzestrata cu potente celeste. Dupa crestere si maturizare este vizibila spelndoarea zborului sau spre in sus, dar si magnificienta coronamentului ; ceea ce ne trimite cu gandul la actul genezic in care sunt convertite toate energiile...

Cu multumiri si imbratisari pentru gandurile alese.
N.N.N