Om și astru

nu, nu e deloc expresiv acel \"mă merg\", mai ales \"printr-un bob de rouă\"... OMFG...! oricât de insolit ți-ar părea. efectul e cel la care te așteptai, dar totuși ai riscat (și, până la urmă, ai făcut bine, pentru că așa ies și chestii faine): din cauza gramaticii pur și simplu nu sună bine.

asta ar fi prima chestie, dar mai sunt și altele. de genul \"etherului înflorit\" etc. și nici tăierea versurilor nu ajută textul, în acest caz.

Bună!
Subscriu lui Mihai - sună nefericit \"mă merg\".
în rest, poate fi o curgere lirică asemenea unui descânt sau un soi de mantră.
Har maxim.

Uimit de \"consistenta\" primului comentariu - consimil cu prima parte a celui de al doilea- vin cu cateva iluminari, izvorate dintr-o datorie de onoare.
Intai:abordarea (lecturarea, intelegerea,interpretarea) poemului s-a stigmatizat prin ecrane mentale traite profan.
Asadar sa iesim din ceata iluzorie, imprastiata \"realist\" prin prisma mecanismelor perceptiei.
Tri-unitatea umana (spirit , suflet, trup fizic) este o copie a Trinitatii Divine :Tatal, Fiul si Sfantul Duh.
In planuri universale, Tatal Creator (Spiritul Absolut ) lucreaza prin cele doua ipostaze ale Sale : Fiul si Sfantul Duh.
Omul- fiinta umana in tri-unitatea sa, asculta de Legile Tatalui Suprem prin spiritul individual, daruit din Spiritul Absolut.
Spiritul individual prin Spiritul Suprem, stapaneste tainele fortelor motrice intru fiintarea fiintelor umane.
In plan terestru- ca si in alte dimensiuni- spiritul individual se afla intr-o calatorie; calatorie in care El cu ei (suflet, trup) merg in ei , prin ei si in \"afara\" lor.
Cand un profan intalneste o fiinta umana mergand, zice, gandindu-se la corpul fizic, crezut intr-o singura persoana: \"el merge singur\" .Adica , fortele motrice pomenite anterior, sunt actul si in actul mergerii persoanei si nimic mai mult.
Or, in poemul \"Om si astru\", se spune: \"ma merg\".
Ei, aici este domnilor, mergerea triunitara , metafizica- cea adevarata.
Ca materie terestra, insufletita, Eu \"ma merg\", spiritual.
Versul - aparent paradoxal- are , cu voia sau fara voia neofitilor, multiple potente si dimensiuni.
In lumea formelor, sinele se parcurge ( a se intelege, se merge) pe sine in cautarea Sinelui desavarsit pe un alt drum.
Chiar si biologic ( fiziologic), intregul fiintei, in /fiintata, de la particula minuscula la conturul(invelisul) vizibil - este intr-o dinamica (miscare, mergere) microcosmica.
Plasma, sangele (sediul vietii) circula , se merge. Celulele, circula, se merg, se multiplica samd.
Energiile vitale- fara de care trupul uman n-ar fiinta - circula , se merg. Spiritul uman (cu virtuti ontologice), fiind suveranul psihismului (al aparatului psihic) este intr-o alt/fel de dinamica; dinamica,circulatie, mergere superioara, stapanitoare, initiatoare si contemplativa.
El, Spiritul se merge prin mergerea fiintiala.
Altfel spus, spiritul infaptuieste si se infaptuieste- cu mersul pre mers calcand.
Este o alta viziune esoterica, o alta interpretare a vietii eterne care, in plan biblic, tocmai la Marea Inviere ne vesteste : \"Cristos A Inviat din morti/ cu moartea pre moarte calcand/ (...)\" .
Meditati profund la sacralitatea cuvantului Inviat. Sa va ajut nitel : \"Cristos A In/viat\" .
Stiti domniile voastre ce infinita si nepatrunsa taina se afla aici?
Spiritul individual, ca entitate cosmica emanata din Spiritul Universal, se merge prin sine pe mergerea ciclicitatii spatiale temporale si atemporale.
Apoi : vidul care, videaza toate formele, dand continut perceptiv materiei, se merge pre mergere [ vezi Tao Te King (Dao De Jing) - Cartea Caii si Virtutii de Lao Tseu (Lao Zi) ].
In fond, se pune problema ce, cat si mai ales cum vedeti teozofiile si filozofiile esoterice.
Ce sa va mai spun despre \"etherul inflorit\"...
Ar trebui sa des/fiintez frontierele cunoasterii, ceea ce nu mi se cuvine intr-un astfel de nefericit- chiar dureros- caz.
Regret , dar nu avem cum sa rezonam pe teritoriul acestei asa-zise lectii embrionare despre \"poetica\".
Pe de alta parte , iata un citat lamuritor din Dictionarul de terminologie lingvistica \": Licenta poetica - abatere usoara de la regulile gramaticale ale limbii, ceruta de necesitatea rimei sau a ritmului sau din dorinta de a realiza o nota stilistica particulara\".
De neuitat : spiritul poetic \"ma merge\" nestingherit, chiar si \"/printr-un bob de roua/ care in etherul inflorit/ se face astru\"...

Cu bine.
N.N.Negulescu